Keeshond este o veche rasa canina, candva companion si caine de paza pe barjele si barcile care traversau canalele si raurile din Olanda, in secolele 17 si 18. In zilele noastre, e exclusiv catel de companie.
Iubeste oamenii; vrea sa participe la toate activitatile familiei si se simte cel mai bine alaturi de stapanii sai dragi. E vioi, plin de viata si inteligent – calitati care i-au adus statutul de cel mai iubit patruped din Olanda.
Rezumat:
Caracteristicile rasei
Statistici despre rasa
Poze cu caini Keeshond
Sursa foto: pixabay.com
Mai multe despre aceasta rasa
Este un catel de talie medie, cu o blana impresionanta, cu gri, negru si crem, si o coada masiva, stufoasa. Ani de zile a avut porecla “Cainele olandez de barja”, datorita rolului sau de companion si paznic pe barjele si barcile mici de pe multele canale si rauri din Olanda. Desi patrupedul latra ferm cand se apropie cineva de proprietatea lui, e asa de iubitor, ca va accepta pe oricine aduce stapanul in casa. In realitate, nu e chiar un animal de paza foarte eficient. Iubeste vremea racoroasa. Ii place sa stea afara cand e frig, dar nu este un catel de curte. Iubeste prea mult oamenii. Trebuie sa stea in casa, cu familia, si sa participe la toate activitatile.
Cateiii iubesc copiii si le place sa se joace linistiti cu ei (dar, nu uitati ca adultii trebuie sa supravegheze permanent interactiunea dintre copii si catel). De asemenea, e o rasa care se impaca bine cu alti patrupezi si alte animale de casa, daca se obisnuieste cu ele de mic. Pe langa faptul ca e un excelent animal de familie, catelul keeshond de astazi poate participa, tantos, la concursurile de frumusete, de obedienta si la raliuri canine. Are o mare stabilitate in picioare si de aceea e un excelent concurent la competitiile de agilitate.
Important
- patrupedul nu evita sa va avertizeze, prin latrat, daca se apropie cineva strain. Tendinta de a latra poate fi o problema, daca e lasat singur prea mult si daca se plictiseste.
- pentru un keeshond cea mai mare suparare e sa stea despartit de familia lui. E o specie da caine de companie si are nevoie sa stea cu stapanii. Daca nu doriti un caine care participa la gratar, in familie, la jocuri de carti sau la statul la televizor, ganditi-va sa va luati o specie mai independenta.
- toaletarea blanii nu ridica probleme, dar e o rasa care, o data sau de doua ori pe an, lasa par foarte mult. Din fericire, nu are nevoie de bai frecvente. Keeshond nu miroase a caine decat extrem de putin.
- Pentru a avea un catel sanatos, nu cumparati niciodata pui de la crescatori iresponsabili, de la fabrici de catelusi, de la magazinul de animale de companie. Cautati un crescator reputat, care face teste pentru a se asigura ca rasele lui nu au boli genetice care ar putea fi transmise la pui si ca sunt sanatosi din punct de vedere temperamental.
Istoric
Keeshond e var primar cu Samoyed, Chow, Elkhound norvegian, Spitz finlandez si pomeranian. In secolele al 17-lea si al 18-lea, keeshond era caine de companie si de paza pe micile barci numite rijnaken, de pe raul Rin. A devenit cel mai iubit catel din Olanda intr-o perioada de tulburari politice. Olanda era divizata in doua : prinsgezinden, adeptii Printului de Orania, si patriotten, patriotii.
Patriotii erau condusi de un oarecare Cornelius de Gyselaer, care avea un catel de tip spitz, pe care il chema Kees, si care il insotea peste tot. Sustinatorii lui de Gyselaer erau numiti, in batjocura, keezeni, de catre tabara rivala, de Orania. Keeshond a devenit simbolul rebelilor, iar rasa a devenit extrem de populara printre oamenii de rand. In timp, sustinatorii Printului de Orania au invins tabara rebelilor, iar cainii keeshond au cazut in dizgratie si au devenit simbolul unei cauze pierdute. Au fost nimiciti multi catei. Unii au supravietuit la ferme din Olanda si pe barjele din jurul orasului Amsterdam. Rasa a fost redescoperita in 1905 de catre o anume domnisoara Hamilton-Fletcher (devenita, mai tarziu, doamna Wingfield-Digby). Ea si-a convins parintii sa ia acasa doi pui. Cateii au fost dusi in Anglia si au devenit o sursa de pui in afara Olandei. Dna Wingfield-Digby si dna Alice Gatacre au starnit interesul englezilor pentru aceasta rasa, iar in 1926, a fost infiintat clubul din Anglia.
In Olanda, declinul rasei a continuat pana in anii ’20, cand baroana van Hardenbroek a devenit interesata de acesti caini. Baroana a aflat ca inca existau astfel de caini pe ambarcatiuni, la ferme si in gospodariile muncitoresti. Ea a inceput sa inmulteasca aceasta specie si sa o faca tot mai cunoscuta. In decurs de 10 ani s-a infiintat Clubul Olandez Keeshond. In SUA, primii pui de keeshond au fost ai lui Carl Hinderer. Primul catel a fost inregistrat la Clubul Canin American in 1930, in grupa cateilor diferiti de cei de vanatoare, iar Clubul Keeshond din SUA a fost infiintat in 1935.
Personalitate
Catelul a fost crescut mai mult sa fie animal de companie, decat animal de paza. Nu e vanator, nu are o dorinta innascuta de a face un anumit lucru. El este, in primul si primul rand, un prieten devotat. E inteligent si usor de dresat. E asa de istet ca poate fi chiar poznas. Cu acesti caini, asteptati-va la multe surprize. In pofida acestui lucru, e un caine usor de educat si se descurca foarte bine la concursuri de obedienta.
Cainele keeshond e vioi, vesel si are personalitate. Cand e bucuros sau entuziasmat, vrea sa imparta bucuria cu toti si adesea se invarte in cerc. E foarte sociabil, iubeste adultii si copiii, deopotriva, si de aceea nu ai cum sa nu il indragesti. Ca orice rasa, are nevoie de socializare timpurie – sa ia contact cu diversi oameni, sa vada diverse lucruri, sa auda diferite zgomote si sa aiba felurite experiente.
Socializarea asigura puiului de keeshond o personalitate frumoasa mai tarziu. La inceput, ar fi optima inscrierea lui la o gradinita de catelusi. Isi va rafina calitatile sociale si daca aveti oaspeti in mod periodic, il duceti in parcuri aglomerate, in magazine care permit accesul cateilor si in plimbari pentru a cunoaste vecinii.
Sanatate
Este un patruped, in general, sanatos, dar, ca orice specie, e predispus la o serie de afectiuni. Nu toti vor suferi, neaparat, de una sau mai multe din bolile de mai jos, dar e important sa aveti toate informatiile, daca va ganditi sa va luati un patruped din aceasta specie.
Boala Addison – numita si hipoadrenocorticism, este o boala extrem de grava, cauzata de faptul ca glanda adrenoida produce o cantitate insuficienta de hormoni de adrenalina. Majoritatea cateilor bolnavi nu au lipsa de mancare, vomita si sunt apatici. Deoarece aceste simptome sunt vagi si pot fi confundate cu alte afectiuni, uneori boala nu e diagnosticata decat dupa ce avanseaza. Simptomele mai severe apar cand catelul e stresat sau cand nivelul de potasiu creste si interfereaza cu functionarea inimii, provocand soc sever si deces. Daca exista suspiciune de boala Addison, veterinarul poate face o serie de analize pentru a confirma diagnosticul.
Displazia de sold – este o afectiune ereditara, in care osul soldul nu e bine fixat pe incheietura soldului. La unii caini se manifesta cu durere si schiopatare la unul sau la ambele picioare din spate, dar e posibil sa nu se observe nimic, desi cainele are displazie de sold. La radiografie se vede cel mai bine daca acesta e diagnosticul. Oricum, pe masura ce imbatraneste, poate sa apara artrita. Cateii cu displazie de sold nu trebuie crescuti pentru reproducere, deci daca va cumparati un pui, cereti de la crescator un certificat care sa ateste ca parintii nu au displazie de sold.
Atrofierea retiniana progresiva – este o categorie de boli de ochi care deterioreaza treptat retina. La inceputul bolii, patrupezii nu mai vad bine pe intuneric. Pe masura ce boala progreseaza, nu mai vad nici pe lumina. Multi catei bolnavi se adapteaza bine la vederea limitata sau la disparitia vederii, atata vreme cat locul in care traiesc nu sufera modificari.
Luxatia patelara – cunoscuta si sub numele de „genunchi alunecosi”, e o problema frecventa in randul cainilor de talie mica. Patela e rotula. Luxatia inseamna dizlocarea unei parti anatomice (os sau incheietura). Luxatia patelara este atunci cand incheietura genunchiului (adesea la unul din picioarele din spate) aluneca si se dizloca. E dureroasa. Cainele poate ramane infirma, dar multi duc o viata normala, in pofida acestei boli.
Diabet Mellitus – in cazul acestei boli, organismul nu poate regla nivelul de zahar din sange. Glucoza (zaharul) este necesara celulelelor organismului pentru a arde energie; insulina permite glucozei sa patrunda in celule. Fara insulina, glucoza nu poate intra in celule, asa ca ele sunt “infometate”, desi in sange circula un nivel ridicat de glucoza. Catelul diabetic va manca mai mult, pentru a compensa acest lucru, dar va slabi, pentru ca hrana nu e utilizata eficient. Simptomele diabetului includ urinare excesiva si sete, apetit crescut si scadere in greutate. Diabetul poate fi tinut sub control prin regim si prin administrarea de insulina.
Boala von Willebrand: e o boala a sangelui de care pot suferi si oamenii, si cainii. Afecteaza procesul de coagulare. Catelul care sufera de boala von Willebrand are sangerari nazale, sangerari gingivale, sangerari prelungite in caz de interventii chirurgicale si sangerari prelungite in perioada ciclului sau dupa ce a fatat. Sporadic apare sange in scaun. Boala e diagnosticata de regula la varsta de 3 pana la 5 ani. E o boala incurabila, dar poate fi tratata in diverse moduri, cum ar fi cauterizarea sau coaserea ranilor, transfuzii inainte de operatii si evitarea anumitor medicamente.
Hipotiroidism – este o deficienta a glandei tiroide. Cauzeaza, probabil, epilepsie, alopecie (caderea parului), obezitate, letargie, hiperpigmentare, pioderma si alte boli de piele. Se trateaza cu medicamente si regim alimentar.
Cataracta – este opacitatea lentilei ochiului, care provoaca scaderea vederii. Ochiul sau ochii catelului par cetosi. Apare, de regula, la varste inaintate, si poate fi indepartata chirurgical, pentru a imbunatati vederea patrupedului.
Epilepsie – e o afectiune neurologica de regula, dar nu intotdeauna, mostenita. Poate provoca crize usoare sau severe, care se manifesta prin comportament straniu (cainele alearga agitat, de parca ar fi cineva pe urmele lui, se clatina pe picioare sau se ascunde) ori chiar se prabuseste la pamant, cu membrele rigide si inconstient. Crizele sunt infricosatoare, dar prognoza pe termen lung, in cazul epilepsiei idiopatice, este in general foarte buna. E important sa duceti catelul la veterinar pentru diagnosticul corect (pentru ca aceste crize pot avea si alte cauze) si pentru tratament.
Alergii – sunt boli frecvente la caini, iar rasa keeshond nu face exceptie. Sunt trei tipuri principale de alergii: alergii alimentare, care se trateaza eliminand anumite alimente din dieta catelului; alergii de contact, cauzate de reactia la o substanta topica, de exemplu din asternuturi, cosuletul in care doarme, praf contra puricilor, sampoane canine si alte substante chimice; si alergii de inhalare, cauzate de alergeni din aer, cum ar fi polenul, praful si mucegaiul. Tratamentul variaza in functie de cauza si poate include restrictii alimentare, medicatie si schimbari de mediu.
Daca luati un pui, cautati un crescator bun, care sa va arate certificatele de sanatate ale ambilor parinti. Certificatele de sanatate dovedesc ca puiul a fost consultat si nu are probleme.
Ingrijire
Fiind crescut mai intai pentru viata pe barca si mai tarziu ca animal de companie, cainele keeshond a invatat sa fie fericit intr-un spatiu relativ mic. Poate sta foarte bine intr-un apartament, o casa avand curte mare sau pe barca. Pentru un keeshond, mai importanta ca spatiul e nevoia de a sta in casa cu familia. Pentru ca e o rasa de companie, e esential sa faca parte cat mai mult din viata stapanilor. Daca e lasat ore intregi in curte, nebagat in seama de familie, se plictiseste si tendinta lui innascuta catre latrat se va accentua. Devine un latrator enervant, daca nu sunteti atenti.
Daca nu aveti de gand sa petreceti timp cu el, in casa, zilnic, trebuie sa va ganditi la alta rasa. Spre deosebire de alti caini, keeshond nu are nevoie de multa miscare. Nu e o rasa pentru alergatorii de cursa lunga, de exemplu. Totusi, pentru sanatatea voastra si a lui, faceti cel putin o plimbare vioaie, in fiecare zi. Aceasta rasa nu iubeste caldura; e cel mai fericit si se simte cel mai bine cand afara e racoare. In zilele calde, tineti-l in casa, cu aerul conditionat pornit sau langa ventilator. Unora le place chiar sa se balaceasca intr-o mini piscina, pentru copii, plina cu apa rece.
Alimentatia
Cantitatea zilnica recomandata : 1 pana la 2 cupe de hrana uscata de buna calitate, impartite in doua mese.
Atentie – Cat mananca un catel adult depinde de dimensiuni, varsta, constitutie, metabolism si nivel de activitate fizica. La fel ca in cazul oamenilor, cainii sunt diferiti si nu au nevoie de aceeasi cantitate de mancare. E de la sine inteles ca un caine foarte activ va avea nevoie de mai multa mancare decat un caine de canapea. De asemenea, calitatea hranei pe care o cumparati e importanta. Cu cat e de calitate mai buna, cu atat va fi mai hranitoare si nu va trebui sa-i umpleti mereu castronul.
Vrei sa alegi o hrana de calitate pentru cainele tau? CLICK AICI !
Mentineti patrupedul keeshond in forma, dati-i sa manance cu masura, de doua ori pe zi, nu-i lasati hrana la dispozitie tot timpul. Ca sa vedeti daca e supraponderal, faceti testul ochiometric si testul cu mainile. Mai intai, priviti-l de sus. Ar trebui sa-i vedeti talia. Apoi, puneti-va mainile pe spatele lui, cu degetele mari de-alungul coloanei vertebrale, cu degetele desfacute in jos. Ar trebui ca, fara sa apasati prea tare, sa-i simtiti coastele, desi nu i le vedeti. Daca nu le simtiti, dati-i mai putina mancare si puneti-l sa faca miscare mai multa.
Culoarea parului si toaletarea
Cainele rasa keeshond arata fabulos, cu blana lui groasa, deasupra, si subparul ca lana si un al strat exterior si mai lung. Coama e mai abundenta la masculi decat la femele. Picioarele din spate au “pantalonei”, parul e mai lung, in jos, spre jaret. Coada e ca o pana de pe palaria unei doamne. Culoarea e o combinatie de crem, negru si gri. Are marcaje faciale distincte, care au forma de ochelari, cu o linie neagra delicata, dinspre coltul exterior al fiecarui ochi catre ureche. In mod surprinzator, blana rasei keeshond e relativ usor de intretinut. Nu se va incalci, daca il periati cel putin de doua ori pe saptamana.
Lasa par abundent de doua ori pe an, cand pur si simplu naparleste brusc de tot subparul. Aceasta perioada de naparlire intensa poate dura trei saptamani. Sunt caini relativ curati: mirosul de catel e foarte slab in cazul lor. E nevoie de baie cam la trei luni (mai des, desigur, daca se tavaleste prin ceva urat mirositor sau se joaca in noroi). Tinand cont de blana abundenta si de intoleranta la caldura, ati putea crede ca e util sa-l radeti la piele pe timpul verii. Nu e asa. De fapt, blana izoleaza, ii asigura racoare si il protejeaza de arsuri solare. Periati-l, nu-l radeti.
Taiati-i unghiile o data pe luna si uitati-va in urechi, saptamanal, pentru a vedea daca nu are mizerie, rani sau daca nu miros urat, pentru ca atunci ar putea fi vorba despre o infectie. Stergeti urechile saptamanal cu un tampon de vata umezit cu o solutie de curatare a urechilor blanda, cu pH echilibrat, pentru a evita aparitia unor probleme. Nu introduceti nimic in canalul auricular; curatati doar partea exterioara.
Periati dintii catelului cel putin de doua-trei ori pe saptamana, pentru a inlatura acumularea de tartru si placa bacteriana. Periajul zilnic al dintilor e chiar mai indicat, daca vreti sa preintampinati boli gingivale si respiratia urat mirositoare. Obisnuiti catelul de mic sa fie periat si consultat. Atingeti labutele frecvent – cainii sunt sensibili la picioare – si examinati interiorul gurii. Toaleta trebuie sa fie o experienta pozitiva, cu laude si recompense si astfel, cand creste, nu va fi greu sa il duceti la veterinar.
In timpul toaletei, vedeti sa nu aiba zone dureroase, eruptii sau semne de infectie, cum ar fi roseata, sensibilitatea sau inflamatii pe piele, in urechi, nas, gura, la ochi si la picioare. Urechile trebuie sa miroasa normal si sa nu aiba multa ceara sau mizerie. Ochii trebuie sa fie limpezi, fara roseala sau secretii. Daca il examinati saptamanal, cu atentie, veti putea depista din timp eventuale probleme de sanatate.
Relatiile cu copiii si cu alte animale de casa
Cainele Keeshond e un animal grozav de companie pentru familiile cu copii. E jucaus, bland, indicat pentru copiii de orice varsta. Daca a socializat corespunzator si a fost dresat, keeshond se intelege bine cu alti caini si cu alte animale de casa.
Ca la orice rasa, trebuie sa-i invatati pe copii cum sa se poarte cu cainii si supravegheati tot timpul interactiunea dintre caini si copiii mici, pentru a evita muscaturi, trageri de coada sau de urechi, de ambele parti.
Explicati copilului ca trebuie sa lase in pace patrupedul cand mananca sau cand doarme si ca nu are voie sa-i mancarea din fata. Niciun caine, oricat ar fi de prietenos, nu trebuie lasat nesupravegheat in prezenta unui copil.
Am avut ocazia să trăiesc alături de un Keeshond și pot spune că această rasă este o bijuterie de companion. Energia și iubirea necondiționată pe care o emană acest câine sunt contagioase, transformând fiecare zi într-o experiență plină de zâmbete și voie bună. Chiar și atunci când latră un pic cam mult, e greu să te superi într-adevăr, având în vedere că latratul e doar modul lui de a-și proteja familia pe care o iubește atât de mult. Cu toate acestea, este esențial să-i oferiți Keeshond-ului un mediu plin de afecțiune și să vă asigurați că face parte din activitățile zilnice, pentru că astfel veți fi recompensați cu un prieten loial și devotat.
