Cainii Harrier au fost crescuti, initial, pentru a vana vulpi si iepuri de camp. In zilele noastre, aceasta rasa nu e foarte populara, dar mirosul excelent si capacitatea de a munci neobosit o recomanda in special vanatorilor.
Pentru a avea un catel sanatos, nu cumparati niciodata pui de la crescatori de mana a doua, de la cei care au „fabrici de catelusi” sau de la magazine de animale de companie. Cautati un crescator reputat, care face periodic teste pentru a se asigura ca rasele lui nu au boli genetice care ar putea fi transmise la pui si ca sunt sanatosi din punct de vedere temperamental.
Rezumat:
Caracteristicile rasei
Statistici despre rasa
Poze cu caini Harrier
Surse foto: akc.org, vetstreet.com
Mai multe despre aceasta rasa
Uneori cateii sunt numiti “beagle pe steroizi”. Acesti ogari de miros, vioi si activi au fost crescuti in haite, la inceputuri, pentru a vana iepuri de camp si vulpi, dar sunt si excelenti companioni de familie. Nu va asteptati, totusi, sa vedeti un astfel de caine prin vecini. Este una dintre cele mai rare rase inregistrate la Clubul Canin American. In 1994, de exemplu, doar patru cateluse harrier au fatat in SUA.
Au venit pe lume numai 31 de pui. Creati pentru a munci, cateii sunt foarte robusti. Botul e lung, cu un nas bine dezvoltat si nari in vant. Ochii sunt inchisi la culoare, vioi si inteligenti. Viteza nu e la fel de importanta ca energia, in cazul acestor caini. Iepurii de camp si vulpile cad lati de oboseala, dupa ce au fost fugariti de o haita de caini harrier. Au urechi lungi, cazute, iar picioarele au pernite groase, care le permit sa alerge ore intregi, pe teren dur. Au pieptul lat si mult spatiu pentru inima si plamani. Coada porneste de sus si sta dreapta (nu e incolacita pe spate) si astfel vanatorii ii repereaza mai usor de la distanta sau prin vegetatia deasa. Sunt jucausi si sociabili. Nu sunt chiar asa de sociabili ca beagle, dar clar le place sa stea in preajma oamenilor si a altor animale.
In general, sunt blanzi si toleranti cu copiii. Totusi, trebuie sa-i supravegheati cand sunt in zona alte animale de casa, care nu sunt catei. Fiind patrupezi de haita, se inteleg bine cu alti caini, dar ar putea sa creada ca pisicile, hamsterii si alte animale, non-canine, sunt o prada. Le place sa traiasca in haita, fie ca e vorba de haita de oameni sau haita de catei. Tineti cont, in permanenta, ca harrier e un catel activ, caruia ii place sa exploreze si sa ia urma. Unora le place sa urle (un latrat puternic, sonor). Trebuie sa aveti un gard solid, pe care cainele sa nu-l poata sari si pe sub care sa nu se poata strecura. Cand duceti un caine harrier intr-o zona neimprejmuita, in parc, de exemplu, trebuie sa-l tineti in lesa. Altfel, s-ar putea sa decoleze, urmarind o veverita sau un iepuras.
De asemenea, nu uitati ca rasa harrier a fost creata pentru a obtine un catel cu multa energie si forta, dar si cu o gandire independenta. Sunt vanatori independenti si neobositi. Aceste trasaturi, desi bune la vanatoare, pot ridica probleme la dresaj. Trebuie sa le asigurati portia zilnica de miscare, ca sa nu se plictiseasca si sa devina distructivi. Sunt caini carora le place sa stea cu stapanii, dar nu cersesc atentie. Se pot distra si singuri. Asigurati-va, insa, ca ideea lor de distractie nu inseamna ca fac pozne. Pentru ca au o fire independenta si uneori pot fi incapatanati, e obligatoriu dresajul de obedienta.
Fiind catei energici si cu forta mare, fara sa fie hiperactivi, au rezultate bune in sporturi, cum ar fi agilitate si curse. De asemenea, sunt parteneri grozavi de jogging, mers pe bicicleta si in drumetii. Desi sunt destul de inactivi in casa, nu se recomanda celor ce stau in apartamente, decat daca li se asigura multa activitate fizica pe afara, in fiecare zi. Sunt excelenti catei de veghe, care va anunta daca aud vreun zgomot dubios sau daca un necunoscut se apropie de casa. Totusi, nu va asteptati sa fie patrupezi de paza. Sunt asa de prietenosi, incat ii saluta pe straini de parca ar fi prieteni de cand lumea. Cu toate ca sunt blanzi si echilibrati, harrier nu se recomanda celor care nu au mai avut niciodata catel, asta pentru ca dresajul si instruirea pot ridica unele probleme si pentru ca nevoile lor de activitate fizica sunt foarte mari.
Important
- unii catei pot fi incapatanati si greu de dresat acasa. Se recomanda dresajul la cusca.
- tind sa fie vocali si unora le place sa urle.
- unora le place sa sape si au fost cazuri in care au sapat pe sub garduri, pentru a fugari vreun animal.
- sunt catei de vanatoare si nu rateaza nicio ocazie sa alerge dupa vanat sau sa ia vreo urma. E obligatoriu sa aveti un gard solid. Gardurile electronice subterane nu sunt eficiente in cazul acestei rase, pentru ca sunt patrupezi cu un prag ridicat de sensibilitate la durere, iar un soc scurt, primit in timp ce trec de bariera invizibila, nu-i face sa se renunte la a vana sau explora dincolo de curte.
- cateii sunt energici si au multa forta. Sunt perfecti pentru activitatile de familie sau pentru persoanele atletice, carora le place sa faca jogging sau sa mearga pe bicicleta alaturi de cainii lor (in lesa, ca sa nu porneasca la vanatoare), dar pot deveni obezi si distructivi daca stau intr-o casa de sedentari.
- daca nu socializeaza suficient si daca nu sunt instruiti cum trebuie, cateii pot considera ca animalele mici, cu blana, sunt o prada si se vor comporta in consecinta.
- sunt caini buni de supraveghere, care latra daca simt ca ceva sau cineva le ameninta teritoriul, dar nu sunt buni catei de paza. Dupa ce dau alarma, e posibil sa-i intampine pe straini de parca ar fi buni prieteni, pe care nu i-au vazut demult.
- pot sta afara, daca au un adapost adecvat, care ii fereste de caldura sau frig, dar fiind animale de haita, se simt cel mai bine cu alti patrupezi, sau cu stapanii.
- urechile lungi nu permit circulatia adecvata a aerului, de aceea e o rasa predispusa la infectii ale urechii.
Istoric
Exista informatii contradictorii despre aparitia acestei specii. Cuvantul “harrier” vine din franceza normanda si insemna ogar sau caine. Asadar, cateii cei mai timpurii poate s-au tras dintr-o incrucisare intre bloodhound, talbot si poate basset. Toti au originea in teritorii care, in ziua de azi, sunt statele Franta si Belgia. In Anglia, unde rasa harrier a fost pusa la punct, o grupa de caini de tip harrier exista inca din 1260 – acum mai bine de 800 de ani ! Grupa Penistone, infiintata de Sir Elias Midhope, a existat cel putin 500 de ani, ajungand pana in secolul al 18-lea. Initial, aceste grupe erau folosite pentru a vana iepuri de camp; vanatorii mergeau pe jos, asa ca in acele timpuri erau mai lenti si mai metodici decat harrierii de azi.
Cand vanatoarea de vulpi a devenit o moda si se facea calare, catelusii au fost adaptati, ca sa fie mai rapizi. Asociatia Stapanilor de Harrier si Beagle a fost infiintata, in Anglia, in martie 1891. La acea vreme, patrupezii erau mult mai populari decat cei beagle. Documente ale Asociatiei, din perioada 1891-1900, arata ca existau 107 grupe de catei. Primirea in registrul canin se baza atunci pe declaratiile facute de stapanul haitei sau de catre o comisie. Se pare ca multi dintre harrierii de atunci erau, de fapt, foxhound mici. In plus, uneori acest nume apare in pedigree-ul beagles-ilor.
De aceea, se presupune ca numele de „Harrier” era folosit pentru a descrie tipul de vanatoare si talia ogarului, si nu pedigree-ul. Interesant e ca, desi rasa e recunoscuta de Clubul Canin American, de Clubul Canin Canadian si de Fédération Cynologique Internationale (clubul canin international) precum si de alte foruri, Clubul Canin Englez nu mai recunoaste rasa din 1971. Ultima data cand cateii au aparut intr-un spectacol la Clubul Canin sau au fost consemnati in Registrul Rasei a fost in 1915. Motivul ar putea fi ca in Anglia au catei harrier doar organizatiile de vanatoare si atunci sunt inregistrati la Asociatia Stapanilor de Harrier si Beagle. De regula, sunt inregistrati la aceasta Asociatie doar daca fac parte dintr-o grupa si daca au fost folositi cel putin un sezon de vanatoare. Potrivit unor informatii, cainii harrier ar fi fost importati in SUA inca de pe la 1700. Au fost infiintate cateva grupe de harrier si unele au fost recunoscute de Asociatia Stapanilor de Foxhound din America. Cel putin doua grupe americane au fost inregistrate in Anglia.
Desi sunt catei de familie grozavi, nu au fost niciodata o rasa populara. Din 1884 pana in 1994, doar 949 de patrupezi au fost inregistrati la Clubul Canin American. Cu toate ca au fost mereu pe ultimele locuri in clasamentul popularitatii, 182 de catei au devenit campioni, ceea ce inseamna mult, comparativ cu procentul de cateii din aceasta rasa, care au fost inregistrati.
In pofida popularitatii scazute, patrupezii fac parte din Clubul Canin American inca de la infiintare, fiind a 13-a rasa recunoscuta de Club si cea de a patra de ogar. Doi caini harrieri din Baltimore, Maryland, au participat la primul concurs canin Westminster, in 1877. La cel de al doilea au participat patru catei harrier. La inceputul anilor 1900, erau foarte putini catei inregistrati. In 1936, un caine pe nume Monarch a devenit primul campion din aceasta rasa si primul care a luat premiul intai la un show. Monarch apartinea Monmouth County Hunt si fusese obtinut din caini importati din Anglia. In primii ani ai secolului al 20-lea, existau cateva grupe de harrier in SUA. Intre 1940 si 1958, la Clubul Canin American nu a fost inregistrat niciun catel, desi unii au fost inregistrati la asociatiile de vanatoare.
Ca si in Anglia, majoritatea cainilor harrier din SUA apartin istoric grupelor de vanatoare si nu sunt inregistrati la clubul canin. La inceputul nilor ’60, la show uri si-au facut aparitia cativa harrieri. In 1965, Breezewood Chop Chop a devenit al doilea campion, dupa o pauza de 30 de ani. In 1969, un Harrier pe nume Naabeehos Harvey a castigat premiul intai la concursul clubului canin Superstition si a obtinut 5 puncte in plus pentru campionat. Multi catei din SUA sunt companioni de familie, dar unii sunt folositi la vanatoarea de iepuri, tinand cont ca acest vanat e prea rapid pentru cateii beagle.
Personalitate
Ogar tipic de haita – catel folosit in cadrul unui grup – blandul catel este sociabil si prietenos si nu e niciodata agresiv cu alti patrupezi. O alta trasatura de ogar tipic este gandirea independenta, ce uneori poate lua aspectul incapatanarii.
Este important sa fie instruit folosind metode care sa-i induca sentimentul ca a fost ideea lui. Metodele pozitive – recompense de buna purtare – sunt utile in cazul acestei rase. E un bun caine de supraveghere, care va alerteaza daca se aud zgomote neobisnuite sau daca se apropie necunoscuti.
Daca nu sunteti acasa, il va privi pe hot cum intra si cara toata argintaria. Ca orice catel, are nevoie de socializare timpurie; de mic, trebuie sa vada diversi oameni, sa auda diverse sunete si sa treaca prin experiente variate. Prin socializare veti fi siguri ca puiul va fi un catel adult echilibrat.
Sanatate
Patrupedul e, in general, sanatos, dar, ca orice specie, e predispus la unele probleme de sanatate. Nu toti cateii se vor imbolnavi de afectiunile pe care le prezentam mai jos, dar e important sa le stiti, daca vreti sa va luati un catel din aceasta specie.
Displazia de sold: este o afectiune ereditara in care osul soldului nu e bine fixat pe incheietura soldului. La unii catei se manifesta cu durere si schiopatare la unul sau la ambele picioare din spate, dar e posibil sa nu se observe nimic, desi catelul are displazie de sold. Pe masura ce cainele imbatraneste poate sa apara artrita. Cainii cu displazie de sold nu trebuie crescuti pentru reproducere.
Daca va cumparati un pui, cautati un crescator cunoscut, care sa va dea un certificat care sa ateste ca parintii nu au displazie de sold. Certificatele de sanatate dovedesc ca puiul a fost consultat si nu are probleme.
Ingrijire
Cateii au multa energie si vitalitate. Sunt excelenti companioni, daca fac miscare suficient. Daca nu, pot deveni distructivi. Nu sunt recomandabili celor care locuiesc in apartamente. Cel mai bine se simt in case care au curti mari, in care pot sa zburde in voie. Curtea trebuie sa aiba gard, astfel incat cainele harrier sa nu poata sapa pe dedesbut sau sari peste gard.
Sunt caini care pot sta afara, daca au adapost corespunzator, care sa-i fereasca de caldura si de frig; prefera insa sa stea in casa, cu stapanii, pe care ii considera haita lui. Patrupezii urla – un latrat prelungit – cand sunt plictisiti sau se simt singuri, asa ca nu e o idee buna sa-i lasati singuri in curte ore intregi, mai ales daca aveti vecini in apropiere. Acesti caini vor sa stea cu voi, dar nu cersesc atentie. Se pot distra si singuri. Trebuie doar sa va asigurati ca ideea lor de distractie nu inseamna sa faca pozne. Catelul adult trebuie scos la o plimbare lunga, in care sa aiba timp sa adulmece peste tot, ori trebuie sa-l luati cu voi la jogging in fiecare zi.
Puii au nevoi diferite de miscare. De la 9 saptamani la 4 luni, ar fi bine sa-i duceti la gradinita de catelusi, unde fac miscare, socializare si dresaj, plus 15-20 de minute de joaca in gradina, dimineata si seara. De la 4 la 6 luni, sunt necesare lectii saptamanale de obedienta si plimbari de 800 de metri, plus joaca in curte. De la 6 luni la un an, joaca maximum 40 de minute, in racoarea serii si a diminetii, nu in caldura de pranz. Limitati plimbarile la 800 de metri.
Dupa varsta de un an, puiul de Harrier poate incepe sa va insoteasca la jogging, dar nu mai mult de 1,5 km si sa faceti pauze dese. Evitati suprafetele tari, cum ar fi cimentul. Pe masura ce creste, puteti mari distanta si timpul de alergare. Aceste exercitii fizice graduale ii protejeaza oasele si incheieturile, in perioada cresterii.
Alimentatie
Cantitatea zilnica recomandata : 1,5 pana la 2 cupe de hrana uscata de buna calitate, impartite in doua mese. Puii pot manca pana la 4 cupe pe zi, impartite in trei mese.
Atentie – Cat mananca un catel adult depinde de talie, varsta, constitutie, metabolism si nivel de activitate fizica. La fel ca in cazul oamenilor, cainii sunt diferiti si nu au nevoie de aceeasi cantitate de mancare. E de la sine inteles ca un catel foarte activ va avea nevoie de mai multa mancare decat un caine de canapea. De asemenea, calitatea hranei e importanta. Cu cat e de calitate mai buna, cu atat va fi mai hranitoare si nu va trebui sa-i umpleti mereu castronul.
Vrei sa alegi o hrana de calitate pentru cainele tau? CLICK AICI !
Mai important decat cantitatea de hrana primita este aspectul lui general. Catelul trebuie sa aiba infatisare musculoasa, nu de catel gras. Ca sa vedeti daca e supraponderal, faceti testul ochiometric si testul cu mainile. Mai intai, priviti-l de sus. Ar trebui sa-i vedeti talia. Apoi, puneti-va mainile pe spatele lui, cu degetele mari de-alungul coloanei vertebrale, cu degetele desfacute in jos. Ar trebui ca, fara sa apasati prea tare, sa-i simtiti coastele, desi nu i le vedeti. Daca nu simtiti ultimele doua coaste, dati-i mai putina mancare si puneti-l sa faca miscare mai multa. Daca ii vedeti coastele, dati-i sa manance mai mult.
Culoarea parului si toaletarea
Cainii harrier au blana scurta, groasa, luciasa si urechile foarte moi. Pot fi de culori diferite, dar cei mai intalniti in SUA sunt tricolorii (negru, bronz si alb) si rosu si alb. Seamana cu foxhoundul englez, dar sunt mai mici. Blana este usor de toaletat. Periati-l saptamanal cu o perie cu tepi de cauciuc sau cu o manusa pentru ogari – o manusa aspra, care va incape pe mana. Aceasta rasa naparleste moderat, dar daca il periati regulat, nu veti avea fire de par pe haine sau pe mobila.
Verificati sa nu aiba in urechi corpuri straine, cum ar fi scaieti sau ciulini, mai ales daca a alergat pe camp. Din cauza ca urechile atarnate blocheaza circulatia aerului, e bine sa curatati urechile saptamanal, pentru a preintampina aparitia infectiilor. Stergeti usor urechea – doar partea pe care o vedeti – cu un tampon de vata umezit cu o solutie de curatare recomandata de veterinar. Nu introduceti tampoane de vata sau altceva in canalul auricular pentru ca puteti provoca rani. Catelul are o infectie la ureche daca interiorul miroase urat, e rosu sau inflamat ori daca se scarpina des la ureche.
Spalati catelul harrier pe dinti de cel putin 2-3 ori pe saptamana, pentru a inlatura tartrul si placa bacteriana. Ar fi optim periajul zilnic al dintilor, ca sa evitati bolile gingivale si respiratia urat mirositoare. Scurtati unghiile o data sau de doua ori pe luna, daca nu se tocesc natural. Daca auziti unghiile pe podea, inseamna ca sunt prea lungi. Unghiile scurte, frumos taiate asigura sanatatea picioarelor si scapati nezgariati cand sare bucuros sa va intampine. Obisnuiti cainele de mic cu periajul si examinarea. Analizati labutele in mod periodic – cainii sunt sensibili la picioare – si uitati-va in gura si in urechi.
Faceti in asa fel incat toaletarea sa fie o experienta frumoasa, incarcata cu laude si recompense, si astfel, mai tarziu, cand ajunge adult, consultul la veterinar va fi mai usor. In timp ce ii faceti toaleta, vedeti sa nu aiba rani, eczeme sau semne de infectie, cum ar fi roseata, sensibilitatea locului sau inflamatii ale pielii, in nas, gura, ochi si pe picioare. Ochii trebuie sa fie limpezi, fara inrosiri sau secretii. Daca il examinati cu atentie saptamanal, puteti identifica din timp eventuale probleme de sanatate.
Relatiile cu copiii si cu alte animale de casa
Harrier este excelent pentru copii. Ca in cazul oricarei rase, trebuie sa aveti grija de anumite aspecte. Invatati copiii cum sa se poarte si cum sa atinga cateii si supravegheati mereu interactiunea dintre caini si copiii mici, pentru a evita muscaturi, trageri de urechi sau de coada, de ambele parti. Explicati-i copilului ca trebuie sa lase cainele in pace cand mananca sau cand doarme si ca nu trebuie sa-i ia niciodata mancarea din fata. Cateii nu trebuie lasati nesupravegheati cu copiii.
Fiind caini de haita, harrierilor le place compania altor catei, indiferent de rasa. Ar putea insa sa considere ca animalele mai mici, inclusiv pisicile, sunt prada. Daca nu au crescut impreuna, de mici, supravegheati atent interactiunea cu pisici si cu alte animale de casa.
În urma experiențelor mele cu rasa Harrier, am descoperit că acești câini sunt parteneri formidabili pentru persoanele active și pentru familiile care le pot oferi timpul și atenția de care au nevoie. Deși necesită un dresaj consecvent și socializare atentă, energia și spiritul lor de vânătoare contribuie la personalitatea lor încântătoare și plină de viață. Interacțiunile lor cu copiii sunt de regulă pozitive, dar trebuie să fim mereu atenți la dinamica cu animale mai mici pentru a evita potențiale neînțelegeri. Dacă sunteți pregătiți să le satisfaceți nevoile complexe de mișcare și stimulare, Harrierii pot deveni membri de neprețuit ai familiei, aducând o doză inepuizabilă de bucurie și entuziasm în viețile noastre.
