Pentru cei care doresc un caine impozant si viteaz, nepretentios, devotat familiei, dragastos cu stapanii, dar neinfricat cu intrusii, Ciobanescul Carpatin ar putea fi o buna alegere. Daca luati in calcul aceasta rasa trebuie insa sa stiti ca aveti nevoie de curte.
Ciobanescul Carpatin nu poate trai intr-un apartament de bloc. Este un caine mare, cu alura de lup si cu un talent deosebit la paza si protectia stapanilor si a proprietatii. De sute de ani, poate chiar de mii, sunt „gardienii” neobositi ai pastorilor si familiilor din Carpatii romanesti.
Rezumat:
Caracteristicile rasei
Statistici despre rasa
Poze cu caini Ciobanesc Carpatin
Surse foto: pisicutesicaini.ro, rumaniamilitary.ro, wikipedia.org, animalepierdute.rom, pinterest.com, imperechere-caini.ro
Mai multe despre aceasta rasa
Ciobanescul carpatin e un caine voinic, solid, cu o atitudine de lup atunci cand e vorba sa-si protejeze stapanii si teritoriul. Lucru usor de inteles, tinand cont ca, veacuri la rand, a trait in zone muntoase izolate, unde a avut de infruntat cele mai feroce animale salbatice din padurile din Carpati. Are un curaj fara limite si este un paznic neobosit al turmelor de oi si cirezilor de animale. Asadar, daca va luati un ciobanesc carpatin, veti avea o santinela neclintita, un paznic curajos, care nu se da in laturi de la nimic pentru a-si apara stapanii si teritoriul. In acelasi timp, acest voinic neinfricat este demn, calm si echilibrat, afectuos, recunoscator si foarte bland cu cei dragi. Nu in ultimul rand, e un extraordinar tovaras de joaca pentru copii.
Ciobanescul carpatin e un caine de talie destul de mare, agil, niciodata greoi. Are aspect viguros, cu un corp rectangular, cutie toracica ampla si inalta. Botul ciobanescului carpatin e puternic, iar lungimea e putin mai mica sau cel mult egala cu lungimea craniului. Trufa este mare, lata si intotdeauna neagra, iar buzele groase si bine pigmentate. La rasa ciobanesc carpatin ochii sunt migdalati, usor oblici, de culoare caprui inchis, cu pleoapele negre. Are urechi triunghiulare, nu prea mari, prinse usor mai sus fata de linia ochiului, bine lipite de obraji. Acest caine are doua straturi de blana, cel exterior e aspru, des si drept, iar subparul e des si moale. Tot corpul este acoperit din abundenta de par, cu lungime potrivita, cu exceptia capului, fetelor anterioare ale membrelor, unde parul este scurt si plat. Culoarea este asemanatoare cu a lupilor salbatici. Nisipiu-carbunos este culoarea tipica pentru rasa ciobanesc carpatin, frecvent cu nuante mai deschise pe partile laterale si mai inchise deasupra trunchiului. Pe fondul nisipiu-carbunos pot fi pete albe, nu prea intinse. Daca sunt proeminente, nu sunt acceptati la concursuri.
Pentru a avea un catel sanatos, nu cumparati niciodata pui de la crescatori de mana a doua, de la cei care au fabrici de catelusi sau de la magazinul de animale de companie. Cautati un crescator reputat, care face teste pentru a se asigura ca rasele lui nu au boli genetice care ar putea fi transmise la pui si ca sunt sanatosi din punct de vedere temperamental.
Istoric
Popoarele cu pastorit traditional si-au selectionat, din vremuri imemoriale, cainii proprii, necesari pentru aceasta activitate. Prin urmare, si pastorii romani au selectionat, dintre varietatile de caini de stana, pe cei mai valorosi pentru paza si pe cei mai eficienti in lupta cu salbaticiunile. Nu se stie cu certitudine originea acestui patruped, dar se crede ca impozantul ciobanesc carpatin a fost selectionat dintr-o rasa foarte raspandita in zona carpato-danubiana.
Principalul criteriu de selectie a fost utilitatea si, de secole, acest caine si-a pastrat caracterul intact. Originile lui sunt stravechi, din vremea romanilor, iar unii cercetatori chinologi afirma ca este foarte posibil ca aceasta rasa pastorala sa fie chiar mai veche. Primele informatii despre carpatin au aparut in 1931 in Revista Stiintelor Veterinare. Tot atunci a aparut si prima fotografie in presa cu un exemplar ciobanesc. Era vorba despre un caine premiat, apartinand unui colonel – Manolescu – al carui ciobanesc carpatin obtinuse premiul I la o expozitie canina din Bucuresti. Cativa ani mai tarziu, in aceeasi revista, aparea si primul proiect de standard pentru patruped, intocmit de Dr.G.Radulescu Calafat (sub egida Institutului National Zootehnic), dar eforturile pentru omologare incepusera insa inca din anii ’20. In 1937, in revista Carpatii a fost publicat standardul speciei ciobanesc carpatin. Standardul a fost actualizat in 1982, 1999 si 2001 de Asociatia Chinologica Romana. Este incadrat in categoria molosoizi, asadar sunt din familia lupilor salbatici. Este un caine deosebit de indragit in Romania, dar in afara granitelor este cvasinecunoscut.
Personalitate
Aceasta rasa combina trasaturi de comportament ce se regasesc atat la cainii de paza, cat si la cei de familie. Caine de paza innascut, ciobanescul carpatin are un instinct remarcabil de devotament neconditionat fata de stapan si fata de teritoriul sau. Stabileste o legatura incredibil de stransa cu stapanul, pe care il urmeaza peste tot, fara sa faca nazuri. Trebuie insa obisnuit ca liderul este omul si ca omul este cel care stabileste regulile.
Aceasta este cheia succesului, altfel catelul va trai cu senzatia ca el este sef de haita si numarul unu in ierarhie. E un caine inteligent, activ, vesel, ascultator, dar pe cat e de dragastos si devotat familiei, pe atat e de banuitor si, daca e cazul, agresiv cu strainii si cu animalele salbatice (lupi, ursi, lincsi). Carpatinul simte nevoia sa fie mereu cu familia si, in absenta ei, poate dezvolta anxietate de separare intr-o forma grava. Sunt foarte blanzi si afectuosi cu copiii familiei, mai ales daca au socializat suficient. Ciobanescul carpatin nu e greu de dresat, pentru ca este o specie obedienta si inteligenta, foarte bucuroasa sa le faca pe plac stapanilor. Se obtin rezultate bune cu dresaj bland si o atitudine perseverenta.
Desi aceasta rasa nu a prea fost folosita in sporturi canine, cum ar fi agilitatea si obedienta competitiva, se crede ca are calitatile necesare pentru a obtine rezultate bune. Dupa ce si-au insusit anumite comenzi, cum ar fi “sezi”, “vino”, “stai”, il puteti invata mici trucuri de agilitate, cum ar fi sa se tarasca printr-un tunel (se gasesc tunele de plastic, in acest scop) sau sa sara peste obstacole. Cand il invatati o anumita comanda, incepeti intr-o camera linistita, apoi mutati-va in locuri mai galagioase si mai aglomerate, cum ar fi livingul, unde merge televizorul, iar apoi pe o strada cu multi trecatori. Astfel, carpatinul va invata sa execute comanda indiferent de mediu si de zgomotul ambiental.
Daca sunteti la primul catel, e recomandabil sa alegeti alta rasa. Ciobanescul carpatin da rezultate fantastice cu un stapan experimentat, care stie cum sa-si exercite bland si constant pozitia dominatoare. Fiind de secole caine de paza, are tendinta de a fi suspicios fata de straini. De aceea, socializarea este foarte importanta, pentru a-I invata sa distinga intre amenintari reale si amenintari imaginare. Rasa ciobanesc carpatin poate avea probleme de agresivitate, dar sunt ceva mai reduse ca la alti patrupezi de paza. Odata ce socializeaza si sunt instruiti in mod corespunzator, carpatinii sunt, de regula, politicosi si toleranti cu strainii, dar mereu vor pastra o rezerva si vor afisa un dezinteres fata de necunoscuti. In cazul in care apar intrusi nepoftiti, ciobanescul carpatin face tot posibilul sa-i alunge cu amenintari – latra zgomotos si urla. Daca aceste metode nu au efect, catelul din aceasta rasa nu se da in laturi de la a ataca.
Este un caine gata sa-si dea viata pentru familia si teritoriul sau. Fiind o specie obisnuita genetic cu multa miscare prin muntii Carpati, are nevoie de cel putin o ora de activitate fizica zilnic, sau in mod ideal chiar de mai mult de o ora. Cand alegeti un pui de ciobanesc carpatin, nu uitati ca temperamentul este influentat de un numar de factori, intre care ereditatea, dresajul si socializarea. Puii cu temperament sanatos sunt curiosi, jucausi, dornici de compania oamenilor. Alegeti un pui echilibrat, nu pe cel care isi bate colegii de culcus, nici pe cel care sta ascuns intr-un colt. Temperamentul e diferit de la caine la caine. Trebuie sa-l cunoasteti pe cel putin unul din parinti – de regula, mama e disponibila – pentru a va asigura ca au un temperament frumos, cu care va impacati bine. E util si sa vedeti frati sau alte rude ale parintilor, pentru a va face o idee despre cum va fi puiul cand creste.
Sanatate
Este una dintre putinele rase care, in general, nu are probleme de sanatate. Acest lucru este urmarea faptului ca a fost crescut, sute de ani, exclusiv ca animal de lucru, iar crescatorii au eliminat rapid defectele genetice care ar fi putut sa-l impiedice sa munceasca. De asemenea, fiind nevoit sa traiasca intr-un mediu dur, cu multi pradatori, nu e de mirare ca au supravietuit numai exemplarele cele mai puternice. Iata cateva dintre problemele de sanatate care pot sa apara la aceasta rasa:
Displazia de sold : este o afectiune ereditara in care osul soldul nu e bine fixat pe incheietura soldului. La unii caini se manifesta cu durere si schiopatare la unul sau la ambele picioare din spate, dar e posibil sa nu se observe nimic, desi cainele are displazie de sold. Pe masura ce cainele imbatraneste, poate sa apara artrita. Cateii cu displazie de sold nu trebuie crescuti pentru reproducere. Daca va cumparati un pui, cereti de la crescator un certificat care sa ateste ca parintii nu au displazie de sold. Boala e ereditara, dar poate fi provocata si de factori de mediu, cum ar fi cresterea rapida din cauza unei alimentatii hiper calorice sau accidentari la sarituri sau cazaturi pe podele alunecoase.
Displazia de umar : este o boala ereditara frecventa mai ales la patrupezii de talie mare. Probabil e cauzata de ritmul diferit de crestere al celor trei oase care formeaza umarul patrupedului, ceea ce duce la slabiciunea incheieturii. Cainele poate avea dureri si poate schiopata. Veterinarul va poate recomanda interventia chirurgicala sau medicatia pentru a tine durerea sub control.
Dilatatia gastrica-ocluzia intestinala (GDV) : denumita popular balonaree, este o afectiune care pune viata in pericol si afecteaza cateii mari, cu pieptul adanc, asa cum e ciobanescul carpatin, mai ales daca li se da o singura masa pe zi, cu multa mancare, si daca mananca repede si beau multa apa dupa masa, iar apoi fac miscare multa si intensa. Unii cred ca vasele de mancare puse mai sus si tipul de hrana pot declansa boala. GDV apare cand stomacul e umflat cu gaze sau cu aer. Catelul nu poate eructa sau vomita pentru a scapa de excesul de aer din stomac, iar circulatia normala a sangelui spre inima este ingreunata. Tensiunea arteriala scade accentuat, iar catelul intra in stare de soc. Fara interventie medicala imediata, cainele poate muri. Sunt unele indicii ca tendinta spre GDV se mosteneste, asa ca ciobanescul carpatin care face aceasta boala trebuie sterilizat sau castrat.
Cataracta: In majoritatea cazurilor, este o boala ereditara si apare la varsta tanara-adulta. O alta cauza frecventa a cataractei la catel este diabetul zaharat. In functie de stadiul bolii, veterinarul va recomanda, eventual, interventia chirurgicala, care se realizeaza sub anestezie generala. Concret, se inlocuieste cristalinul cu unul artificial. Pot sa apara opacitati, dar vederea patrupedului nu va fi influentata.
Entropion : acest defect, care de regula e vizibil inainte de implinirea varstei de 6 luni, provoaca intoarcerea inauntru a pleoapei, iritand si ranind astfel globul ocular. Poate fi afectat un ochi, sau ambii. Se poate corecta chirurgical.
Ectropion: pleoapa cade sau este intinsa, lasand ochiul expus iritatiilor si infectiei. Daca e o forma severa, se corecteaza chirurgical.
Ingrijire
Ciobanescul carpatin e un caine exclusiv de exterior, care are neaparat nevoie de curte, pe unde sa poata umbla nestingherit toata ziua. Obisnuit cu libertatea spatiilor ample de la stana sau de la ferme, acest catel nu poate fi tinut in apartament de bloc. Daca locuiti intr-un apartament, nu va ganditi sa va luati ciobanesc carpatin. Este un caine care traieste si doarme afara, “setat” din toate punctele de vedere pentru o viata in aer liber.
In apartament riscati sa chinuiti o mandrete de animal, iar comportamentul lui va va da multe batai de cap. Chiar daca aveti curte, cainele din aceasta rasa trebuie scos zilnic la plimbari lungi. Va fi bucuros sa va insoteasca la jogging sau sa alerge pe langa bicicleta; totusi, prefera plimbarea la pas, fiind un caine cu un nivel moderat de energie. Retineti ca trebuie sa aveti o curte imprejmuita, bine inchisa. Acest caine atletic profita de orice spartura in gard sau portita de iesire pentru a pleca si greu il veti recupera, tinand cont ca strabate destul de rapid distante lungi. Carpatinul care nu are unde sa isi consume energia va dezvolta probleme de comportament. Va distruge, va fi hiper activ si agitat, va latra in continuu si va fi agresiv si nervos.
Hranirea
Supravegheati atent dieta ciobanescului carpatin, mai ales in perioada de crestere. Fiind un catel mare, oasele sunt predispuse la probleme de incheieturi si articulatii din cauza unei alimentatii cu prea mult sau prea putin calciu. In prima perioada a vietii, puii de carpatin trebuie sa primeasca, la recomandarea veterinarului, suplimente de calciu si fosfor.
Cantitatea zilnica recomandata de hrana : 3 pana la 4 cupe de hrana uscata de buna calitate, impartite in doua mese sau chiar in trei, pentru a evita balonarea. Nu-l luati la plimbare sau la jogging imediat dupa ce a mancat. Printre factorii care contribuie la balonare sunt ingerarea unei mari cantitati de mancare si de apa in timp scurt, miscare intensa inainte sau imediat dupa masa, mancatul din castroane inalte si stresul. Cand ii dati sa manance, tineti cont de toti acesti factori.
Vrei sa alegi o hrana de calitate pentru cainele tau? CLICK AICI !
Poate fi hranit si cu mancare gatita sau conserve din magazin.
Atentie ! Cat mananca un patruped adult depinde de dimensiuni, varsta, constitutie, metabolism si nivel de activitate fizica. La fel ca in cazul oamenilor, cateii sunt diferiti si nu au nevoie de aceeasi cantitate de mancare. E de la sine inteles ca un catel foarte activ va avea nevoie de mai multa mancare decat un caine de canapea. De asemenea, calitatea hranei pe care o cumparati e importanta. Cu cat e de calitate mai buna, cu atat va fi mai hranitoare si nu va trebui sa-i umpleti mereu castronul.
Culoarea parului si toaletarea
Ciobanescul carpatin are blana dreapta, densa, abundenta, in doua straturi. Cel mai lung este parul din jurul gatului, unde carpatinul are o frumoasa coama, si pe partea posterioara a membrelor, precum si pe coada. Subparul e mai des si mai moale. De regula, blana este de culoare sura (gri-lupie), in diferite nuante. Unele exemplare au o masca de culoare mai inchisa pe bot si marcaje sau pete de culoare alba pe corp, dar acestea trebuie sa fie bine delimitate si sa nu aiba suprafata mare. Imaginea generala trebuie sa fie de catel lupiu, nu baltat.
Desi aceasta rasa are blana deasa si abundenta, toaleta nu e neaparat o povara si probabil nu veti avea nevoie decat foarte rar de grooming profesionist. Periajul trebuie facut saptamanal sau la 10 zile, pentru a inlatura mizeria si ghemotoacele de par incalcit. Totusi, tineti cont ca este un caine care lasa par destul, inclusiv in afara sezonului de naparlire. La schimbarea de anotimp, ii cade par abundent si e posibil sa fiti nevoiti sa-l periati zilnic. Ciobanescul carpatin nu trebuie sa faca baie decat ocazional. Daca ii faceti baie prea des, veti distruge uleiurile naturale din firul de par, iar catelul va fi mai sensibil la frig. Pozitia urechilor ii face oarecum mai predispusi la infectii auriculare.
Pentru a le preveni, trebuie doar sa ii verificati urechile periodic si sa va asigurati ca sunt curate si uscate. Periajul dintilor trebuie facut de cateva ori pe saptamana, pentru a indeparta tartrul si placa bacteriana si pentru a asigura cainelui o respiratie proaspata. Scurtati unghiile in fiecare luna, daca nu se tocesc natural, pentru a preveni ruperea lor, care e dureroasa si poate provoca si alte probleme. Daca nu aveti experienta in taierea unghiilor, cereti sfatul unui veterinar sau al unui groomer. Obisnuiti cainele de mic cu periajul si consultul.
Relatiile cu copiii si cu alte animale de casa
Ciobanescul carpatin iubeste copiii familiei si accepta din partea lor tot felul de pozne la joaca. Sunt catei foarte toleranti cu cei mici. Invatati-i pe copii cum sa se poarte cu cainii si supravegheati in permanenta interactiunea dintre caini si copii, indiferent de rasa, pentru a preveni muscaturi, trageri de urechi sau de coada, de ambele parti. Explicati-i copilului ca trebuie sa lase cainele in pace cand mananca sau cand doarme si ca nu trebuie sa-i ia niciodata mancarea din fata. Niciun patruped nu trebuie lasat nesupravegheat in prezenta unui copil.
Ciobanescul carpatin accepta alti caini in casa, daca au crescut laolalta, tinand cont ca stramosii lui erau obisnuiti sa lucreze in echipa si sa apere impreuna turmele de oi sau cirezile de vite. Atentie insa, ca nu este exclusa atitudinea agresiva fata de catei straini. Prin socializare timpurie, aceasta tendinta poate fi mult redusa. Aceasta rasa nu se recomanda in case in care sunt animale mici, pentru ca, daca nu au crescut impreuna, carpatinul poate sa le considere intrusi si sa se comporte ca atare.
Ciobanescul Carpatin este, fără îndoială, unul dintre cei mai impresionanți și devotați câini de pază, având o istorie vastă și calități remarcabile de protector neînfricat. Din experiența mea, a deține un asemenea companion poate transforma semnificativ dinamica unei familii, nu doar pentru că oferă siguranță, ci și datorită loialității sale necondiționate și naturii sale iubitoare față de cei dragi. Totuși, este esențial să se țină cont de nevoile sale specifice, cum ar fi spațiul generos și exercițiile fizice regulate, pentru a asigura echilibrul său fizic și mental. Acest câine nu este doar un paznic excelent, ci și un prieten de nădejde, capabil să aducă un plus de bucurie și siguranță în viața de zi cu zi.
