Catelul Norfolk Terrier este considerat ca fiind un „caine mare intr-un corp mic”. Alert, sociabil si agil, acesta este un animal de companie loial cu inima unui catel terrier muncitor. Daca sunteti in cautarea unui animal de companie plin de viata, care este neinfricat, dar afectuos, un catel din rasa Norfolk Terrier poate fi potrivit pentru dumneavoastra.
Cu o personalitate plina de viata si o constitutie neobosita, catelul de 5,5 kilograme ii farmeca pe cei care il cunosc si il iubesc. Nu este plictisitor niciodata si cu siguranta nu este un catel caruia ii place sa stea toata ziua tolanit pe canapea, ci este un terrier adevarat, tenace, independent, muncitor si fermecator.
Rezumat:
Caracteristicile rasei
Statistici despre rasa
Poze cu caini Terrier de Norfolk
Surse foto: pixabay.com, akc.org
Mai multe despre aceasta rasa
Catelul este, de asemenea, incredibil de dragut. Cu ochii mici, inchisi la culoare, stralucind mereu de bucurie si cu o blana aspra si parca neingrijita, este un animalut caruia va va fi greu sa-i rezistati. Cateii au fost cunoscuti sub diferite nume de-a lungul anilor. Au fost numiti Cantab Terrier atunci cand studentii de la Universitatea Cambridge ii tineau ca animale de companie.
De asemenea, au fost numiti Trumpington Terrier, dupa o strada din zona in care s-a dezvoltat rasa. Pentru un timp, au fost numiti chiar Jones Terrier, dupa persoana care i-a exportat pentru prima data in Statele Unite. In 1932, Clubul de Canini din Anglia i-a numit Norwich Terrier, deoarece la acea vreme, cainii Norwich si Norfolk Terrier erau considerati ca apartinand din aceeasi rasa. Cateii Norwich Terrier si Norfolk Terrier arata aproape la fel. Cel mai simplu mod de a-i deosebi este prin forma urechilor: cateii Norwich Terrier au urechile ridicate si drepte, iar cei Norfolk Terrier lasate.
Sunt relativ rar intalniti in Statele Unite. Mai putin de 300 de catelusi se nasc pe an in America. Deci, daca va doriti un catel din rasa Norfolk Terrier, trebuie sa asteptati cel putin un an. Chiar daca patrupedul este mic, el este foarte puternic. Cu o inaltime de 23-25 cm si o greutate de doar 5-5,5 kilograme, s-ar putea sa credeti ca acest caine mic si fericit este un catel de tinut in brate care isi doreste sa fie rasfatat, insa acest lucru nu este adevarat.
In timp ce este afectuos si isi iubeste familia, catelul este intotdeauna gata pentru vanatoare, indiferent daca este vorba despre pasari si animale daunatoare sau vulpi. Datorita curajului si abilitatii sale de a se descurca in orice imprejurare, este recunoscut ca si patruped de spectacol, lucru care ii atesta demnitatea pe care o are pe teren.
Cateii au o personalitate constanta si, in general au o atitudine fericita, fiind amici de joaca de incredere pentru copii, daca au fost crescuti impreuna cu acestia. Nu sunt cunoscuti ca fiind caini galagiosi, dar vor latra atunci cand simt nevoia. Totusi, daca este lasat singur afara pentru perioade lungi de timp sau daca nu face suficienta miscare, catelul se va amuza latrand si sapand.
Dati-i catelului dumneavoastra o multime de jucarii si activitati pentru a-i ocupa mintea, altfel isi va gasi propriul divertisment. La fel ca in cazul tuturor cainilor terrier, cainele Norfolk Terrier trebuie sa fie tinut in lesa atunci cand se afla in zone publice, deoarece instinctul sau puternic de vanatoare este usor de declansat in cazul in care acesta vede o veverita, un iepure sau alte animale mici.
Daca doriti sa va cumparati un catel, fiti pregatit sa-l aveti ca membru al familiei pentru o perioada foarte lunga de timp. Cateii din aceasta rasa sunt rezistenti si se stie despre ei ca traiesc mult si ca sunt activi si jucausi chiar si in perioada de adult.
Trasaturi
- Catelul poate fi incapatanat si greu de dresat acasa. Este recomandat dresajul in cusca.
- Sunt catei energici, carora le place sa aiba parte de foarte multa activitate, asa ca asigurati-va ca acestia sa fie inclusi in activitatile casnice cat mai mult posibil.
- Nu lasati un catel fara lesa intr-o zona neingradita, deoarece nu stiti niciodata cand instinctul sau de vanatoare va iesi la iveala.
- Catelul nu este galagios, dar va latra daca crede ca ceva nu este in regula sau daca se plictiseste.
- Catelul este pasionat de sapaturi. Gardurile trebuie bagate mai adanc in pamant si trebuie verificate in mod regulat pentru a observa daca cainele a sapat gauri prin care ar putea “evada”.
- Unii catei sunt predispusi la obezitate daca sunt hraniti prea mult si daca fac prea putina miscare. Nu ingaduiti dorinta cainelui de a primi mai multa mancare decat este necesar.
- Nu va asteptati sa sunati un crescator de catelusi marti si sa cumparati catelusul joi. Este posibil sa fiti nevoit sa asteptati un an pana sa-l puteti achizitiona.
Istoria rasei Norfolk Terrier
Cateii din rasa Norfolk Terrier au fost initial reprodusi pentru a vana si ucide pasarile si animalele daunatoare din hambare. Atat cateii Norfolk Terrier, dar si cei din rasa Norwich Terrier, au fost la inceput denumiti Norwich Terrier, distingandu-se doar prin aspectul urechile, ale cainilor Norwich fiind indreptate in sus si cele ale celor Norfolk Terrier lasate in jos.
Rasa care mai tarziu a fost denumita Norfolk Terrier, a fost dezvoltata in preajma oraselor Norfolk si Norwich din Anglia la inceputul anilor 1800, cateii din aceasta rasa fiind folositi, in general, ca si animale de ferma si de vanatoare. Multi cred ca aceasta rasa a fost dezvoltata prin imperecherea cainilor din rasa Border Terrier, Cairn Terrier si Terrier Irlandez.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, reputatia micilor catei terrier ca fiind patrupezi soricari, a crescut. Studentii de la Universitatea Cambridge au dus unii catei cu ei pentru a-i ajuta la problemele pe care le aveau cu sobolanii, iar acesti caini mici au fost mai intai cunoscuti ca Cantab Terrier, iar mai tarziu ca Trumpington Terrier.
Unul dintre primii reproducatori de caini Norfolk Terrier / Norwich Terrier a fost Jodrell Hopkins, un student de la Cambridge care dupa ce a absolvit a avut un grajd in chirie pe strada Trumpington. Alaturi de „Doggy” Lawrence, un comerciant de patrupezi din Cambridge, a reprodus si a vandut cateii studentilor de la Cambridge. In acea vreme, majoritatea micutilor catei terrier erau de culoare rosie. La scurt timp, mai multi reproducatori au inceput sa perfectioneze rasa: Frank Jones, cel care a fost responsabil pentru numele de Norwich dat rasei, si R.J. Read, unul dintre primii exportatori ai rasei si primul presedinte al Clubului Norwich Terrier din Anglia. Unul dintre cateii pe care i-au folosit in programul de reproducere a fost un caine rosu pe nume Rags, care a apartinut sefului lui Frank Jones, Jack Cooke.
Jodrell Hopkins i l-a dat pe Rags lui Cooke, iar acesta s-a dovedit a fi un patruped foarte dominant, reproducand pui de culoare rosie, dominanti, fiind exact ca si el. Cam in acelasi timp, fiul unui medic veterinar din Norwich, Lewis Low (poreclit „Podge”) a dobandit o femela alba cu blana neteda si cu urechile indreptate in sus, care se presupunea ca a fost caine de vanatoare terrier / incrucisare cu Dandie Dinmont.
Stapanii acesteia au dus-o tatalui lui Low pentru a fi eutanasiata, dar lui Low i-a placut foarte mult blana, picioarele lungi si urechile drepte ale acesteia si ceea ce i se parea a fi o expresie „antica”, asa ca a pastrat-o si a numit-o Ninety. Ninety a fost imeprecheata cu Rags, iar cativa dintre catelusi au fost cumparati de Frank Jones. Cand Jones a intrerupt colaborarea cu Cooke, si-a luat cainii terrier cu el si a continuat sa reproduca si sa vanda patrupezi mici de culoare rosie.
El a trimis, de asemenea, o parte din acestia in America, numindu-i Jones Terrier pana in 1904, cand i s-a cerut numele rasei si a raspuns impulsiv: „Norwich Terrier”. Jones si angajatorul sau din acea vreme, au furnizat catei multora dintre primii reproducatori de patrupezi Norwich Terrier atat in Anglia, cat si in America.
In urmatorii cativa ani, multi reproducatori au lucrat pentru a perfectiona rasa, incercand uneori incrucisari cu diferite rase. Unul dintre acesti reproducatori a fost R.J. Read, care s-a interesat de rasa in jurul anului 1908. El a achizitionat un pui al cainelui Rags, o femela, de la Podge Low in 1909 si a experimentat imperecherea acestei cateluse cu patrupezi din alte rase, cum ar fi catei din rasa Bedlington Terrier, Staffordshire Bull Terrier si Terrier Irlandez.
Pana in 1929, el a reprodus in cele din urma catelusul pe care incerca sa-l reproduca. Acest patruped era un mic terrier rosu, care cantarea nu mai mult de 4,5 kilograme la maturitate, avea o blana rosie si aspra, ochii inchisi la culoare, picioarele scurte si o personalitate jucausa. Numele catelului era Horstead Mick, nume pe care il putem regasi la multi caini pedigree din ziua de azi. Mick a fost folosit foarte mult ca mascul de reproductie si a fost stramosul unuia dintre primii campioni Norwich Terrier, o femela cu urechile lasate, pe nume Tinker Bell.
Un alt reproducator influent a fost doamna Phyllis Fagan, care a dobandit o femela rosie pe nume Brownie. Multi dintre cateii Norwich si Norfolk Terrier din ziua de azi sunt descendenti ai cateilor lui Brownie. Phyllis si-a dus catelusii la spectacole, iar acestia s-au descurcat destul de bine pe scena de spectacol, precum si in cursele de teren.
Rasa a fost recunoscuta oficial in anii 1930, atat in Statele Unite, cat si in Marea Britanie. In aceasta rasa erau inclusi atat catei cu urechile ridicate si drepte, cat si cei cu urechile lasate. Pana in acest moment, acesti catelusi au fost imperecheati intre ei pentru ca erau considerati ca facand parte din aceeasi rasa. Cu toate acestea, atunci cand rasa a fost recunoscuta de Clubul de Canini din Anglia, urechile cainilor au devenit o problema.
Lui Read i-au placut exemplarele cu urechile drepte si ridicate si a vrut ca standardul rasei sa includa doar cateii care au acest tip de ureche. Celor carora le placeau cateii cu urechile lasate au insistat ca standardul rasei sa includa caini cu ambele tipuri de ureche. In cele din urma, sustinatorii cainilor cu urechea lasata au castigat, iar standardul a fost scris si includea patrupezi cu ambele tipuri de urechi.
Timp de cativa ani, reproducatorii au continuat sa imperecheze cateii cu urechile drepte cu cei cu urechile lasate, dar dupa o perioada aspectul urechilor a devenit neregulat in cazul ambele tipuri, iar reproducatorii au decis singuri ca acest tip de imperechere nu este o idee buna. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, reproducatorii au incetat sa mai imperecheze intre ele cele doua tipuri diferite de patrupezi.
In septembrie 1964, Clubul de Canini din Anglia a permis separarea cainilor cu urechea ridicata de cei cu urechea lasata, cateii care aveau urechea ridicata au ramas cu denumirea de Norwich Terrier si cei care aveau urechea lasata au fost denumiti Norfolk Terrier. In 1979, rasele Norfolk Terrier si Norwich Terrier au fost recunoscute separate de catre Clubul American de Canini. In afara de aspectul urechilor, standardele acestora sunt foarte similare.
Personalitatea
Catelul Norfolk Terrier are un plus de personalitate. Desi este un patruped mic, el face fata la provocari cu o abordare plina de viata. Acesta este un catel activ, alert, binevoitor si este mereu pregatit sa se joace. Catelul Norfolk Terrier este neobosit atunci cand vine vorba de distractie, lucru care poate fi obositor pentru dumneavoastra. Nu va asteptati ca catelul Norfolk Terrier sa stea linistit atunci cand in preajma sa este ceva nou ce poate investiga.
Acest catel prospera atunci cand are o activitate, asa ca fiti pregatit sa-i oferiti in permanenta ceva de facut, altfel se va plictisi si va fi nefericit.Norfolk Terrier este un terrier tipic, ceea ce inseamna ca este independent si este intotdeauna gata sa urmareasca prada. De asemenea, acesta este predispus la sapat si latrat, comportamente care exista in mod natural la rasele reproduse pentru a vana si ucide pasarile si animalele daunatoare care traiesc in barlog.
Aceste trasaturi pot fi frustrante pentru stapanii care nu sunt pregatiti ca patrupedul sa aiba o personalitate teritoriala sau pur si simplu nu le place ca cainele lor sa aiba acest tip de personalitate. Daca va plac cateii terrier, veti fi incantat de atitudinea plina de viata a acestora si de devotamentul lor fata de familie.
Sanatatea
Norfolk Terrier este, in general, un caine sanatos. Totusi, la fel ca si cateii din toate rasele, si Norfolk Terrier este predispus la anumite afectiuni medicale.
Boala valvei mitrale – este o anomalie cardiaca care poate pune viata cainelui in pericol, o problema de sanatate la care reproducatorii renumiti de catei din rasa Norfolk Terrier lucreaza pentru a o reduce si chiar eradica complet. Cercetarile sunt in desfasurare, dar poate dura multi ani pentru ca acestea sa fie finalizate. Intre timp, cainii care sufera de boala valvei mitrale nu trebuie reprodusi si toti cateii de reproductie ar trebui testati pentru aceasta afectiune.
Displazia de sold – este o afectiune ereditara in care femurul nu se incadreaza perfect in cavitatea pelvina a articulatiei soldului. Displazia de sold poate exista cu sau fara semne clinice. Unii catelusi prezinta durere si schiopatat pe unul sau pe ambele picioare din spate. Pe masura ce patrupedul imbatraneste, se poate dezvolta artrita. Radiografia reprezinta metoda de preventie pentru displazia de sold si este realizata de Fundatia Ortopedica pentru Animale. Cainii cu displazie de sold nu trebuie reprodusi. Cereti reproducatorului dovada prin care se atesta faptul ca parintii cainelui au fost testati pentru displazie de sold si ca nu prezinta aceasta afectiune.
Luxatia patelara – patela/rotula este genunchiul. Luxatia inseamna dislocarea unei parti anatomice, cum ar fi a osului de la o articulatie. Luxatia patelara apare atunci cand articulatia genunchiului, adesea a unui picior posterior, aluneca inauntru si in afara locului, provocand durere. Acest lucru poate duce la schiopatare, insa multi catei duc vieti relativ normale cu aceasta afectiune.
Sensibilitatea la vaccinare – exista rapoarte care atesta faptul ca cainii din rasa Norfolk Terrier sufera de sensibilitate la vaccinurile de rutina. De obicei, simptomele includ urticarie, umflarea fetei, durere si letargie. Uneori, un caine sensibil la vaccin va dezvolta complicatii sau chiar va muri. Urmariti-va cu atentie patrupedul cateva ore dupa ce acesta a fost vaccinat si apelati la veterinar daca observati ceva neobisnuit.
Ingrijirea
Norfolk Terrier este un catel usor de ingrijit. Datorita dimensiunilor sale mici, se adapteaza bine pentru a locui in apartament, desi poate latra daca se plictiseste. Acesta are nevoie de cel putin o plimbare viguroasa sau de joaca ~ 20-30 de minute pe zi sau de doua plimbari de 10 pana la 15 minute in fiecare zi.
Acest caine este inteligent si ii place sa invete lucruri noi, dar independenta sa naturala si incapatanarea sa ocazionala pot face ca dresajul sa fie uneori provocator pentru stapan. Un dresaj consecvent si pozitiv este cel mai bun mod de a-l convinge sa faca ceea ce ii cereti. Invatarea catelului sa vina la dumneavoastra in mod fiabil atunci cand este chemat este deosebit de importanta in cazul in care in mod accidental acestuia i se desface lesa.
Nu strigati niciodata la el si nu folositi forta fizica deoarece acesta este extrem de sensibil si, in consecinta, poate deveni speriat sau agitat. Precum multi caini terrier, si cainele Norfolk Terrier are obiceiul de a latra.
Desi nu este prea galagios, comanda „Liniste” ar trebui sa devina parte din repertoriului zilnic de baza pe care i-l adresati catelului. Trebuie sa stiti, ca metoda de precautie, faptul ca patrupedul se bucura, ba chiar iubeste sa sape, iar aceasta trasatura nu este la fel de usor de stopat precum este latratul.
Hranirea
Cantitatea zilnica recomandata: 1/2 – 1 cana de mancare uscata de calitate superioara, impartita in doua mese. Cat de mult mananca catelul dumneavoastra adult depinde de marimea, varsta, constitutia, metabolismul si nivelul de activitate al acestuia.
Cateii sunt individualisti, la fel ca oamenii, si nu toti au nevoie de aceeasi cantitate de hrana. Este aproape de la sine inteles ca un patruped extrem de activ va avea nevoie de mai multa hrana decat un catelus care are un nivel scazut de energie.
Vrei sa alegi o hrana de calitate pentru cainele tau? CLICK AICI !
Calitatea hranei pe care o cumparati face, de asemenea, o diferenta, cu cat mancarea este de calitate mai buna, cu atat va continua sa va hraneasca catelul astfel incat acesta sa-si ia zilnic nutrientii necesari. Se spune ca patrupedul va manca orice ce nu poate sa-l manance, acesta fiind predispus la obezitate, lucru care nu este surprinzator deloc. Mentineti-va cainele Norfolk Terrier intr-o forma buna, masurandu-i mancarea si hranindu-l de doua ori pe zi si nu-i lasati hrana la indemana mereu.
Daca nu sunteti sigur daca acesta este supraponderal, efectuati o testare privindu-l. Ar trebui sa puteti sa-i vedeti talia. Apoi puneti-va mainile pe spatele catelului, cu degetele de-a lungul coloanei vertebrale, indreptate in jos. Ar trebui sa puteti sa-i simtiti coastele, dar nu sa le si vedeti, fara sa trebuiasca sa apasati tare. Daca nu puteti sa le simtiti, are nevoie de mai putina hrana si de mai mult exercitiu.
Culoarea si ingrijirea blanii
Cainele Norfolk Terrier are o blana dubla care consta intr-un strat subtire, moale si pufos pe dedesupt de o blana sarmoasa/aspra. Blana este rezistenta la vremea rece. Norfolk Terrier naparleste foarte putin. Blana catelului Norfolk Terrier poate fi in nuante de rosu, galbui pal, negru si cafeniu-rosiatic, sau cenusiu. Blana din jurul gatului si a umerilor este mai lunga si formeaza un guler la baza urechilor si a gatului.
Parul de pe urechi si de pe cap este scurt si neted, cu exceptia celui de pe sprancene si mustati. Privirea zburlita si neingrijita a catelului Norfolk Terrier face parte din farmecul sau. Totusi, acesta are nevoie si de ingrijire. Blana trebuie sa fie periata o data sau de doua ori pe saptamana, unghiile trebuie taiate cu regularitate si urechile trebuie curatate si verificate saptamanal.
Periajul frecvent al dintilor cu o periuta de dinti moale si cu o pasta de dinti pentru caini va ajuta la prevenirea bolilor gingivale. Norfolk Terrier trebuie spalat o data pe luna. In cazul in care i se face baie mai des stratul gros al blanii se poate inmoia. Blana catelului Norfolk Terrier nu este de obicei taiata precum se practica la alte rase, ci este scurtata sau modelata prin decupaj, un proces prin care blana este subtiata si scurtata cu un cutit de decupaj, un instrument ascutit, asemanator pieptenului. Acest tip de tundere a blanii este o practica obisnuita pentru stapanii cainilor de spectacol, dar nu este necesar pentru un animal de companie al familiei.
Interactiunea cu copiii si cu alte animale de companie
Patrupedul se intelege bine cu copiii si este un animal de companie cuminte. El este mai potrivit pentru familiile cu copii cu varsta de 10 ani sau mai mari, deoarece acestia sunt mai putin susceptibili pentru a-l calca sau rani din cauza faptului ca cainele are dimensiuni mici.
Datorita faptului ca patrupedul din natura sa este mai putin predispus sa se certe cu alti catei decat sunt alti caini terrier, acesta poate locui fericit intr-o gospodarie chiar daca sunt si alti patrupezi. Insa, nu este potrivit pentru o casa in care locuiesc animale mici. In imposibilitatea de a-si infrange instinctul natural de terrier, acesta va urmari hamsterii, gerbilii, pasarile si orice alt animal pe care il percepe ca pe o prada.
Ca cineva care a avut privilegiul de a experimenta cu un Norfolk Terrier, pot spune că acest cățel este o combinație fermecătoare de energie și afecțiune. În pofida dimensiunilor sale mici, personalitatea sa vibrantă și neobosita lui dorință de explorare și joacă aduc o dinamism inegalabil în viața de zi cu zi. Este important să fii pregătit pentru a oferi acestui nou membru al familiei oportunități constante de mișcare și stimulare mentală, altfel riști să ai parte de mici aventuri neplănuite. În fond, Norfolk Terrier nu este doar un câine de companie, ci un tovarăș loial care nu se sfiește să-și arate curajul și devotamentul, transformându-ți rutina zilnică într-o aventură continuă și plină de descoperiri.
