Elegant. Tantos. Destept. Pudelii sunt caini impresionanti, o dovada fiind faptul ca cei mai multi castigatori ai concursurilor de frumusete canina sunt pudeli. Dincolo de fundele albastre, blana frumos coafata si atitudinea regala, pudelul este un catel de familie afectuos, cu o istorie straveche si multe talente.
Desi astazi cateii par un simbol al vietii de lux si desfatare, nu-i judecati gresit: sunt caini adevarati, crescuti pentru activitati practice. Desi pare greu de imaginat cand ii vezi super dichisiti pe podiumul concursurilor, rasa caniche a fost, la origini, un retriever de apa, adica trebuia sa sara in apa si sa aduca vanatorului pasarile doborate. De fapt, numele englez al pudelului deriva din cuvantul german „pudel” sau „pudeln”, care inseamna a se arunca in apa. Iar in Franta, cateii se numesc caniche, cuvant derivat din chien canard, care inseamna caine pentru rate.
Rezumat:
Caracteristicile rasei
Statistici despre rasa
Poze cu caini Pudel
Surse foto: pixabay.com, akc.org
Mai multe despre aceasta rasa
Sstilul sofisticat de aranjare a parului, prin care aceasta rasa e celebra, avea candva un scop practic: unele zone erau tunse scurt pentru a reduce greutatea, astfel incat cainele sa nu se miste greoi printre reziduurile din apa, iar parul mai lung la incheieturi si in zona organelor vitale il proteja de raceala apei.
Exista catei caniche de trei dimensiuni, si toti sunt considerati ca facand parte din aceeasi rasa; de la cel mai mic la cel mai mare, acestea sunt : Toy (jucarie), Miniature (miniatura) si Standard (clasic). Catelul standard este probabil cel mai vechi din cele trei varietati, iar unii duc mai departe activitatea traditionala de retriver de apa.
Indiferent de talie, pudelii sunt renumiti pentru firea vesela, dar demna, si mintea ascutita. Cand e vorba de instruire de elev de nota 10. Acesta exceleaza in probe de obedienta, agilitate si teste de vanatoare.
In pofida aerului sau regal, catelul nu e snob. Sunt caini prietenosi cu oamenii, doritori sa stea in sanul familiei – se intristeaza daca sunt lasati prea mult singuri – si sunt in orice clipa gata de joaca.
Important
Daca va rasfatati patrupedul si nu-l dresati, va trage concluzia ca e cainele alfa al familiei. Se intampla frecvent asta, mai ales in cazul varietatilor de talie mica – caniche miniature sau toy – care, de regula, sunt mai cocolositi si neinstruiti. Invatati-va cainele codul bunelor maniere canine si insistati sa il aplice. Astfel va intelege ca sunteti stapanul.
Datorita inteligentei si firii jucause, dresajul pentru obedienta este esential pentru ca mintea patrupedului sa fie mereu activa. Catelul care gandeste si invata, nu se plictiseste, deci nu va cauta mijloace distructive prin care sa alunge plictiseala.
Blanita acestuia necesita intretinere intensa pentru a fi frumoasa si sanatoasa. Majoritatea stapanilor de caniche ii duc la groomeri profesionisti odata la trei pana la sase saptamani. Daca vreti sa economisiti bani si sa nu-i mai dati pe toaletizare, puteti invata ce trebuie facut, dar e nevoie de timp si efort. Patrupezii au ochii lacrimosi, astfel ca parul din jur se poate murdari. De aceea, trebuie sa curatati usor fata, zilnic, cu un servetel umed, fara alcool, special pentru animale, sau cu o carpa inmuiata in apa calda.
Daca vreti un catel sanatos, nu cumparati niciodata pui de la crescatori fara scrupule, de la cei care au “fabrici de catelusi” sau de la magazine de animale de companie. Cautati un crescator reputat, care face periodic teste pentru a se asigura ca rasele lui nu au boli genetice care ar putea fi transmise la pui si ca sunt sanatosi din punct de vedere temperamental.
Istoric
Caniche-ul este una dintre cele mai vechi specii, crescute in special pentru vanatoarea pasarilor de apa. Majoritatea istoricilor au cazut de acord ca patrupedul e originar din Germania, dar s-a dezvoltat intr-o rasa distincta in Franta.
Multi cred ca rasa a rezultat din incrucisarea catorva caini europeni de apa, inclusiv din Spania, Portugalia, Franta, Germania, Ungaria si Rusia. Alti istorici sunt de parere ca unul dintre stramosii catelului este barbetul nord-african, importat in peninsula Iberica. Apoi, specia a ajuns in Galia, unde a fost folosita pentru abilitatile sale de vanatoare.
De asemenea, multi cred ca patrupezii sunt descendentii cainilor asiatici ciobanesti, iar apoi au fost luati de triburile germanice de goti si ostrogoti si, in cele din urma, au devenit catei de apa. Exista si o alta teorie, ca patrupedul se trage din cainii adusi din stepele Asiei de berberii cuceritori nord-africani si, in cele din urma, a ajuns cu maurii in Portugalia, in secolul al VIII-lea.
Indiferent de descendenta, caniche este o rasa foarte veche. Artefacte si morminte egiptene si romane, datand din primele secole I.Hr., sunt impodobite cu desene cu catei care seamana cu pudelul. Desenele si statuile infatiseaza caini care arata aproape la fel ca patrupezii din ziua de azi, si aduc plase cu animale de apa, insotesc turmele si gasesc vanatul prin mlastini.
Desi unii spun ca patrupezii miniature si toy au aparut la scurt timp dupa talia standard, multi cred ca de abia in anii 1400 crescatorii au inceput sa faca si versiuni mai mici ale pudelului – mai intai, miniature, apoi toy – pentru amuzamentul burgheziei din Paris. Varietatile toy si miniature au fost create incrucisand catei mici intre ei, nu prin incrucisarea acestora cu rase mai mici.
Francezii foloseau caniche-ul standard, mai mare, pentru vanatoarea de rate, iar pudelul miniature, de talie medie, pentru a gasi trufe in padure. Pe de alta parte, treaba micutului pudel toy era de a tine companie nobililor si negustorilor instariti. Bogatasii din perioada Renasterii isi duceau pudelul toy in manecile largi, de aici si porecla de “caine de maneca”.
Tiganii si artistii ambulanti au aflat ca patrupezii exceleaza si intr-o alta profesie canina, aceea de caine de circ. I-au dresat pe catei sa faca diverse scamatorii, i-au imbracat in costume si le-au tuns blana in modele fanteziste pentru ca prezenta lor pe scena sa fie apreciata. Patronii bogati au inceput sa-si tunda, sa-si impodobeasca si chiar sa-si vopseasca cateii de companie.
Kennel Club din Anglia a inscris primul caniche in 1874, iar doi ani mai tarziu s-a infiintat primul Club Britanic al Crescatorilor de Pudeli. Nu se stie sigur cand au ajuns cateii in SUA, dar American Kennel Club a inscris primul catel in 1886. Clubul American al Pudelilor a fost fondat in 1896, dar desfiintat rapid. Iubitorii cateilor au reinfiintat clubul in 1931.
Pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, erau putini catei in SUA. Dar la mijlocul anilor ’50, catelul a devenit cea mai populara rasa din tara si si-a pastrat aceasta pozitie mai bine de 20 de ani.
Personalitate
Inteligent, iubitor, loial si neastamparat – sunt cele 4 cuvinte pe care iubitorii pudelilor le folosescpentru a descrie personalitatea acestei rase. Este faimos si pentru ceea ce admiratorii sai numesc “aerul de distinctie” – o atitudine demna, greu de descris, dar usor observabila la acest caine.
In pofida aerului sau regal, pudelul are si o latura de prostut si ii place sa se joace – oricand e gata de orice fel de joc. Iubeste oamenii si ii place sa-i bucure. Aceasta trasatura combinata cu inteligenta lui legendara face ca pudelul sa fie usor de dresat.
Un caniche cuminte, care a invatat bunele maniere canine, e calm, mai ales daca are activitate fizica regulata, pentru a-si consuma energia sa naturala. Unii stapani si crescatori cred ca patrupezii mai mici, toy si miniature, sunt mai agitati decat cei standard. Alti crescatori si stapani nu sunt de acord cu aceasta teorie.
Catelul e protector fata de casa si familie, iardaca se apropie de locuinta persoane necunoscute, va avertizeaza prin latrat. Desi e afectuos cu familia, are nevoie de timp pentru a se obisnui cu persoane noi.
O trasatura remarcabila a pudelului este inteligenta. Se spune ca are o inteligenta aproape umana, o istetime extraordinara cu care isi uluieste stapanii. Sigur ca uneori nu e simplu sa stai in aceeasi casa cu un catel destept. Invata repede – si bune, si rele – si nu uita nimic.
Sanatate
In general, sunt sanatosi, dar, ca orice rasa, sunt predispusi la unele probleme de sanatate. Nu toti cateii se vor imbolnavi de afectiunile pe care le prezentam mai jos, dar e important sa le stiti, daca vreti sa va luati un caniche.
Daca luati un pui, cautati un crescator cunoscut, care sa va arate certificatele de sanatate, atat ale puiului, cat si ale parintilor. Certificatele de sanatate dovedesc ca puiul a fost consultat si nu are anumite probleme. Cateii trebuie sa aiba certificat de sanatate de la Fundatia Ortopedica pentru Animale (OFA) pentru displazie de sold (cu un scor ok sau mai bun de ok), displazie de umar, hipotiroidism si boala von Willebrand; de la Universitatea Auburn pentru trombopatie; de la Fundatia Oftalmologica Canina (CERF), care sa ateste ca ochii sunt sanatosi. Puteti verifica certificatele de sanatate pe siteul OFA (offa.org).
Boala Addison: numita si hipoadrenocorticism,este o boala extrem de serioasa, cauzata de faptul ca glanda adrenoida produce o cantitate insuficienta de hormoni de adrenalina. Majoritatea cainilor cu boala Addison vomita, nu au pofta de mancare si sunt letargici. Deoarece aceste simptome sunt vagi si pot fi confundate cu alte afectiuni, uneori boala nu e diagnosticata decat dupa ce avanseaza. Simptomele mai severe apar cand catelul e stresat sau cand nivelul de potasiu creste si interfereaza cu functionarea inimii, provocand soc sever si deces. Daca exista suspiciune de boala Addison, veterinarul poate face o serie de analize pentru a confirma diagnosticul.
Dilatatia gastrica-ocluzia intestinala: denumita popular “balonare”, este o afectiune care pune viata in pericol si afecteaza cainii mari, cu pieptul adanc, asa cum sunt pudelii, mai ales daca li se da o singura masa pe zi, cu multa mancare, si daca mananca repede si beau multa apa dupa masa, iar apoi fac miscare in ritm alert. Balonarea apare cand stomacul e umflat cu gaze sau cu aer si se intoarce. Cainele nu poate eructa sau vomita pentru a scapa de excesul de aer din stomac, iar circulatia normala a sangelui spre inima este ingreunata. Tensiunea arteriala scade accentuat, iar cainele intra in stare de soc. Fara interventie medicala imediata, cainele poate muri. E vorba de balonare daca pudelul vostru are abdomenul umflat, daca saliveaza excesiv si eructeaza fara sa vomite. In plus, e posibil sa fie agitat, trist, letargic si apatic, iar inima sa-i bata repede. Catelul trebuie dus imediat la veterinar.
Sindromul Cushing (hiperadrenocorticism): sindromul apare cand organismul produce prea mult cortizol. Poate fi provocat de un dezechilibru la nivelul glandei pituitare sau adrenoide, sau poate sa se manifeste cand catelul are prea mult cortizol din cauza altor boli.
Indiciile cele mai frecvente sunt bautul excesiv de apa si urinatul. Daca pudelul vostru are aceste doua simptome, duceti-l la veterinar. Exista tratamente adjuvante, inclusiv tratament chirurgical si medicamentos.
Epilepsia: cauza obisnuita a crizelor, la toate varietatile de pudel, este epilepsia idiopatica. Adesea, e mostenita si poate provoca crize usoare sau severe. Crizele pot duce la un comportament straniu, iar cainele alearga agitat, de parca ar fi cineva pe urmele lui, se clatina pe picioare sau se ascunde. Crizele sunt infricosatoare, dar prognoza pe termen lung, in cazul epilepsiei idiopatice, este in general foarte buna.
Retineti ca aceste crize pot fi provocate nu neaparat de epilepsia idiopatica, ci de multi alti factori, cum ar fi probleme de metabolism, boli infectioase care afecteaza creierul, tumori, expunerea la otrava, rani grave la cap etc. De aceea, daca pudelul are crize, trebuie dus imediat la veterinar pentru a fi consultat.
Displazia de sold: cand soclul bazinului nu este bine format sau ligamentele sunt slabite si permit rotulei femurului sa alunece din soclu boala se numeste displazie. Displazia de sold canina se mosteneste, iar uneori factorii de mediu joaca un mare rol in evolutia bolii. In timp, articulatia se deterioreaza si apare artrita, durerea si chiar mersul schiopatat. Kilogramele in plus sau activitatea fizica excesiva si prelungita inainte de maturiate, un ritm accelerat de crestere, alimentatia bogata in calorii sau suplimente pot contribui la displazia de sold canina. Tratamentul veterinar include suplimente nutritionale, medicamente si, in unele cazuri, interventii chirurgicale.
Hipotiroidismul: este cauzat de o glanda tiroida subactiva. Se crede ca provoaca epilepsie, pierderea parului, obezitate, letargie, hiperpigmentare, piodermita si alte afectiuni ale pielii.
Boala Legg-Perthes: este o alta afectiune legata de sold. Multe rase mici sunt predispuse la aceasta boala. Daca patrupedul are Legg-perthes, alimentarea cu sange a capului femural (osul mare de la picioarele din spate) este redusa, iar capul femural, care face legatura cu pelvisul, incepe sa se degradeze. De obicei, primele semne ale bolii Legg-Perthes, mersul schiopatat si atrofierea muschiului piciorului, apar cand puiul are intre 4 si 6 luni. Se poate corecta chirurgical, prin taierea partii bolnave din femur, astfel incat sa nu mai fie atasata de pelvis. Cicatricea care se formeaza dupa operatie creeaza o incheietura falsa, iar catelusul nu mai are dureri.
Luxatia patelara: patela este rotula. Luxatia inseamna dizlocarea unei parti anatomice, cum ar fi osul la incheietura. Luxatia patelara apare cand incheietura genunchiului (adesea la un picior din spate) patineaza inainte si in afara, provocand durere. Poate duce la infirmitate, dar multi caini duc o viata relativ normala chiar daca au aceasta afectiune.
Atrofierea retiniana progresiva (PRA): este o boala de ochi care implica deterioarea graduala a retinei. La inceputul bolii, cainilor afectati le scade vederea pe timp de noapte. Pe masura ce boala avanseaza, isi pierd vederea si pe timp de zi. Multi catei se adapteaza foarte bine la o vedere limitata sau la pierderea vederii, atat timp cat configuratia mediului in care stau nu se schimba.
Hipoplazia nervului optic: este o boala congenitala, in care nervul optic nu se dezvolta. Provoaca orbire si o reactie anormala a pupilei ochiului afectat.
Adenita sebacee (SA): este o problema serioasa a cateilor, mai ales a celor standard. Se estimeaza ca 50 la suta din pudelii standard sunt purtatori sau sufera de adenita sebacee. Aceasta boala genetica e greu de diagnosticat si, adesea, e confundata cu hipotiroidism, cu alergii sau cu alte afectiuni. Cand un catel sufera de SA, glandele sebacee ale pielii se inflameaza din cauze necunoscute si, in cele din urma, sunt distruse. De regula, aceste glande produc sebum, o secretie grasa, care impiedica uscarea pielii. Se observa prima data cand catelul are intre 1 si 5 ani. Cainii afectati au de obicei pielea uscata, descuamata si le cade parul din crestetul capului, de pe gat si de pe spate. Daca sunt grav bolnavi, cainii au pielea ingrosata si un miros neplacut, precum si infectii secundare ale pielii. Desi e o problema in primul rand cosmetica, poate provoca animalului o stare de disconfort. Daca exista suspiciune de SA, veterinarul va face biopsie. Exista diverse optiuni de tratament.
Boala Von Willebrand: este o afectiune sanguina mostenita, care are legatura cu viteza de coagulare a sangelui. Simptomul principal este sangerarea excesiva in urma unei rani sau a unei interventii chirurgicale. Alte simptome includ sangerari nazale, sangerarea gingiilor, sangerari stomacale sau intestinale. Nu exista tratament de vindecare, iar singurul tratament actual este transfuzia de sange de la un caine sanatos. Se fac cercetari pentru gasirea de noi tratamente, inclusiv medicamente. Majoritatea cainilor care sufera de boala von Willebrand duc o viata normala. Veterinarul poate face analize pentru a pune diagnosticul. Cateii cu aceasta afectiune nu trebuie sa se reproduca.
Ingrijirea
Pudelii se simt bine in orice tip de casa, fie apartament, fie resedinte mari, daca fac activitate fizica in mod regulat si daca stau mereu in compania oamenilor. Prefera sa stea in casa, cu familia, mai ales pudelii toy si miniature, pentru ca nu au nicio problema sa-si ia portia de joaca in casa.
Aceasta rasa inteligenta invata repede, dar stapanii trebuie sa fie atenti: pudelii deprind repede de la voi obiceiurile bune, dar la fel de repede si pe cele proaste, asa ca, daca nu va pricepeti la caini, inscrieti-l la cursuri de obedienta, cu un dresor bun. Acest lucru e valabil si pentru pudelii toy si miniatura. Multi proprietari de caniche mici nu-i duc la dresaj si sfarsesc prin a avea un catel care nu stie sa se poarte.
Alimentatia
Cantitatea zilnica recomandata : caniche standard – 1,5 pana la 3 cesti de hrana uscata pe zi, impartita in doua mese; miniature – ¾ pana la 1 ceasca; toys – ¼ pana la ½ ceasca.
Atentie – Cat mananca un caine adult depinde de dimensiuni, varsta, constitutie, metabolism si nivel de activitate fizica.La fel ca in cazul oamenilor, cateii sunt diferiti si nu au nevoie de aceeasi cantitate de mancare. E de la sine inteles ca un caine foarte activ va avea nevoie de mai multa mancare decat un caine de canapea. De asemenea, calitatea hranei pe care o cumparati e importanta. Cu cat e de calitate mai buna, cu atat va fi mai hranitoare si nu va trebui sa-i umpleti mereu castronul.
Vrei sa alegi o hrana de calitate pentru cainele tau? CLICK AICI !
Ca orice rasa, pudelul se ingrasa, daca e supraalimentat, si din aceasta cauza poate sa aiba probleme de articulatii si alte neplaceri. Limitati gustarile, aveti grija sa aiba activitate fizica si dati-i sa manance mese regulate, fara sa-i lasati cate ceva de rontait in permanenta. Multi dintre cei care au caniche miniature sau toy le dau sa ciuguleasca din mancarea de pe masa, dar nu va lasati impresionati de ochisorii rugatori, pentru ca devine mofturos. Se va stramba din nas la mancarea pentru catei, care e mai sanatoasa pentru ei.
Aveti grija ca pudelul sa aiba greutatea corespunzatoare, dandu-i mancare cu masura, de doua ori pe zi, fara sa-i lasati mancare in bol toata ziua. Ca sa vedeti daca e supraponderal, faceti testul ochiometric si testul cu mainile. Mai intai, priviti-l de sus. Ar trebui sa-i vedeti talia. Apoi, puneti-va mainile pe spatele lui, cu degetele mari de-alungul coloanei vertebrale, cu degetele desfacute in jos. Ar trebui ca, fara sa apasati prea tare, sa-i simtiti coastele, desi nu i le vedeti. Daca nu le simtiti, dati-i mai putina mancare si puneti-l sa faca miscare mai multa.
Culoarea parului si toaletarea
Catelul nu naparleste si e o buna alegere pentru oamenii cu alergii. Multi alergici au pudel, fara probleme.
Blana poate avea multe culori, inclusiv albastru, negru, alb, gri, argintiu, maro, café-au-lait, piersica sau crem. Parul e ondulat, sarmos si des, iar aceasta textura unica poate fi tunsa, ajustata, toaletata, rasa in tot felul de modele. Daca il duceti la concurs, nu puteti fi prea excentrici in stylingul blanitei. American Kennel Club permite patru tunsori specifice pentru pudeli, la concursurile de conformare.
Toaletarea unui caniche nu e pentru cei slabi de inima. Pudelii sunt caini greu de intretinut. Au nevoie de grooming periodic, la fiecare 3-6 saptamani, uneori mai des, pentru a pastra blana frumoasa. Daca vreti sa va luati un pudel, tineti cont de costurile ridicate pentru grooming si pentru ingrijirea blanitei. Totusi, nu va speriati. Sunt multe moduri in care parul poate fi aranjat, astfel incat sa poata fi ingrijit mai usor. Multi proprietari pur si simplu isi rad catelul. Insa, o ingrijire simplificata nu inseamna ingrijire zero. Chiar daca parul e tuns scurt, pudelul trebuie sa fie periat, imbaiat si sa aiba unghiile la 3-6 saptamani, uneori mai des, pentru a pastra blana curata, scurta si fara calti.
Majoritatea proprietarilor platesc un groomer profesionist, dar daca aveti timp si pasiune, puteti invata cum sa-i faceti singuri toaleta. Aveti nevoie de o masina de tuns si de lame, de o pereche de foarfece de calitate, de pieptene, perie, foarfeca pentru gherute, si o un manual de grooming sau un tutorial video. Se gasesc din belsug pe piata.
Chiar daca un profesionist se ocupa de chestiile complicate, pudelul dvs. are nevoie de periaj zilnic. Pentru ca pudelii nu lasa par, ca alte rase, parul mort se strange pe blana si, daca nu e periata zilnic, blanita se va incalci rapid.
Multi pudeli lacrimeaza mult si parul de sub ochi li se murdareste. Cu cat are blana mai deschisa, cu atat vor fi mai vizibile petele de la lacrimi. Pentru a nu se strange murdarie, stergeti zilnic zona din jurul ochilor cu un servetel umed fara alcool, special pentru animale, sau cu o carpa inmuiata in apa calda.
Controlati urechile pudelului in fiecare saptamana, pentru a vedea daca sunt murdare, inrosite sau miros urat, pentru ca mirosul urat ar putea indica o infectie. Pentru a preveni aparitia problemelor, saptamanal, stergeti urechile cu un ghemotoc de vata umezit cu o substanta blanda de curatare a urechilor, cu pH echilibrat. Rasele cu urechi cazute sunt predispuse la infectii intrucat canalul auricular e mereu umed si acoperit. De asemenea, in canalul urechii, patrupezilor le creste par. Uneori, acest par trebuie indepartat. Intrebati veterinarul sau groomerul daca catelul dvs. are nevoie de o asemenea operatiune.
Spalati catelul caniche pe dinti cel putin de 2-3 ori pe saptamana, pentru a da jos stratul de tartru si bacteriile din interior. Periajul dintilor zilnic e si mai indicat pentru prevenirea afectiunilor gingiei si a respiratiei urat mirositoare.
Taiati-i unghiile o data sau de doua ori pe luna, in cazul in care nu se tocesc de la sine. Daca fac zgomot pe podea, la mers, sunt prea lungi. Unghiile scurte, frumos taiate asigura sanatatea picioarelor si scapati nezgariati cand catelul sare bucuros sa va intampine.
Obisnuiti-va catelul de mic cu periajul si examinarea. Analizati labutele in mod periodic – cainii sunt sensibili la picioare – si uitati-va in gura pudelului. Faceti in asa fel incat toaleta sa fie o experienta frumoasa, incarcata cu laude si recompense, si astfel, mai tarziu, cand ajunge adult, consultul la veterinar va fi mai usor.
In timp ce ii faceti toaleta, vedeti sa nu aiba rani, eczeme sau semne de infectie, cum ar fi roseata, sensibilitatea locului sau inflamarea pielii, in nas, gura, ochi si pe picioare. Ochii trebuie sa fie limpezi, fara inrosiri sau secretii. Daca il examinati cu atentie saptamanal, puteti identifica din timp eventuale probleme de sanatate.
Relatiile cu copiii si cu alte animale de casa
Caniche-ul este un companion minunat pentru copii, desi copiii foarte mici, care nu stiu cum sa se poarte cu un patruped, ar putea sa accidenteze, din greseala, un catel pitic, cea mai mica si cea mai fragila varietate a rasei.
Ca la orice rasa, trebuie sa ii invatati pe copii cum sa se poarte si cum sa atinga cateii si sa supravegheati mereu interactiunea dintre caini si copiii mici, pentru a evita muscaturi, trageri de urechi sau de coada, de ambele parti. Explicati-i copilului ca trebuie sa lase cainele in pace cand mananca sau cand doarme si ca nu trebuie sa-i ia niciodata mancarea din fata. Niciun catel, oricat ar fi de prietenos, nu trebuie lasat nesupravegheat in prezenta unui copil. Cateii care cresc cu alti catel sau alte animale de casa – ori care au multe posibilitati de a interactiona la cursurile de dresaj, in parcurile pentru catei – se vor bucura de compania lor. Cu toate acestea, daca pudelul vostru e obisnuit sa fie singurul animal din casa, ar putea avea nevoie de timp si de dresaj special pentru a accepta un nou venit.
Am avut privilegiul de a trăi alături de un pudel și trebuie să recunosc, este printre cei mai inteligenți și dedicați companioni pe care îi poți avea. Oferă iubire necondiționată și este întotdeauna pregătit să învețe, să își demonstreze obediența și să participe la diverse activități cu familia. Însă, trebuie să fii pregătit și pentru responsabilitățile care vin la pachet, cum ar fi groomingul regulat și dresajul constant, deoarece un pudel lipsit de activitate și structură poate deveni rapid plictisit și neastâmpărat. În cele din urmă, este esențial să îți dedici timp și răbdare pentru a crește și a îngriji acest minunat prieten cu blana cârlionțată, deoarece beneficiile emoționale și compania sa sunt incomensurabile.
