
Rezumat:
Scopul initial al Deerhound-ului Scotian era acela de a putea vana caprioarele scotiene asemenea unei creaturi magnifice cu dimensiuni duble sau chiar mai mari decat acestea din urma. Astazi, daca ar fi avut o descriere personala, ar fi de precizat ca este incantat de plimbarile lungi, de oportunitatile de alergare, de mese regulate si de o canapea buna pentru un pui de somn.
Cunoscut sub numele de „Cainele roial al Scotiei”, nu este greu de imaginat cum aceasta rasa, cu o constructie atletica si bine dezvoltata din punct de vedere muscular, se potriveste cu acest titlu. Are un trecut romantic, o legatura nobila si o fire incantatoare, incat insusi domnul Walter Scott, detinatorul unui Deerhound denumit Miada descria aceasta rasa ca fiind „creatura perfecta a raiului”.
Caracteristicile rasei
Statistici despre rasa





Poze cu caini Deerhound Scotian
Surse foto: nativebreed.org, akc.org
Mai multe despre aceasta rasa
Ce este atragator la acest caine mare, cu blana vanjoasa si constructia unui ogar? Raspunsul nu poate fi exprimat in totalitate, insa trebuie marturisit. Deerhound-ul scotian este afectuos fata de toata lumea – de familie, de prieteni, chiar si de straini. Acesta iubeste copiii si, de obicei, se intelege bine cu alti caini, iar cu cat sunt mai mari, cu atat este mai bine. Cu picioarele sale lungi se bucura de o alergare placuta alaturi de o companie umana, dar dupa aceea se bucura de odihna in jurul canapelei sforaind intr-un loc luminos.
Acest catel gentil emana un aer elegant si politicos nefiind niciodata distant. Chiar daca este fara dubiu un catel loial si curajos, nu poate fi cel mai bun animal de paza. Marimea sa poate fi intimidanta pentru cineva care nu il cunoaste, insa este prea iubitor si prietenos pentru a prezenta vreo amenintare, rare fiind momentele in care latra pentru ca cineva se apropie de casa lui. Este foarte activ, asemenea unui catelus, dar din momentul in care ajunge la varsta de 3 catre 5 ani se transforma intr-o leguma. Cu toate acestea, el inca necesita plimbari lungi zilnice pentru a-si putea mentine inaltimea si corpul zvelt.
Deerhound-ul scotian este suficient pentru oamenii ce nu sunt tocmai experimenti in ceea ce priveste domeniul canin, chiar un incepator putand intelege ca aceasta rasa nu este usor de antrenat. Cainii Deerhound sunt lenesi si iau dresajul sub forma unei atitudini de tipul ,,ce imi poate oferi asta?”. Desi au o reputatie in a nu se supune si in a nu fi agili in competitii, ei pot reusi in aceste zone daca dresorii lor depun o munca considerabila si constanta in antrenarea acestora. Deerhound-ul scotian poate fi inferior altor rase atunci cand este vorba despre dresajul acestora la domiciliu, insa rabdarea si perseverenta pot conduce la un caine bine dresat ceea ce poate constitui un avantaj in dezvoltarea antrenamentului sau.
Cainii Deerhound nu sunt recomandati pentru traiul in apartament, in ciuda firii lor calme. Acestia dau ceea ce au mai bun in momentul in care beneficiaza de o curte mare in care sa poata alerga si care ar trebuie sa fie ingradita pentru a preveni urmarirea prazii in strada.
Ingradirea electronica nu ar trebui sa fie folosita in prezenta acestei rase, intrucat niciun soc nu il va opri pe Deerhound atunci cand intra in modul sau de urmarire a prazii. Acestia se potrivesc cel mai bine cu locuintele in care nu se afla pisici sau alte animale de companie mici ce ar putea sa le declanseze simtul pradator.
Daca poti cunoaste nevoile speciale ale unei rase de catei imense, construite pentru viteza, Deerhound-ul scotian este o companie devotata ce iti va umple viata cu toata dragostea sa enorma si cu toata inima sa demna.
Aspecte importante
Deerhound-ul scotian are nevoie de o curte bine ingradita pentru a il tine departe de pornirile sale pradatoare. Ingradirea electronica a curtii nu va putea preveni instinctul sau de urmarire a prazii.
Deerhound-ul scotian nu este recomandat in case in care exista deja animale mici sau animale de companie ce ar putea fi considerare o prada buna pentru acestia. Daca Deerhound-ul scotian nu este tocmai sociabil, pentru unii dintre acestia socializarea reprzinta doar un punct de plecare pentru urmarirea celuilalt animal pe care il va considera prada sa. Acest lucru poate conduce la ranirea sau chiar la moartea animalului respectiv.
Cainii Deerhound nu sunt recomandati pentru traiul in apartament. Chiar daca acestia sunt mai putini activi, cainii Deerhound sunt animale de talie mare ce necesita spatii pentru alergare. Acestia au nevoie de exercitiu zilnic de care ar putea beneficia intr-o curte mare sau pe un teren spatios.
Deerhound-ul scotian trebuie plimbat in lesa pentru a preveni orice instinct de a prada orice alt animal, dar trebuie sa fim atenti la faptul ca acestia ne pot trage, smuci daca decid intr-adevar sa atace.
Deerhound-ul scotian este o rasa plina de afectiune ce este prietenoasa cu orice persoana pe care o intalneste. Se intelege bine cu alti patrupezi atata timp cat sunt de talie mare si nu il imping spre a isi porni instinctul pradator. Acest caine nu este potrivit pentru a fi un caine de paza din cauza naturii sale iubitoare. In ceea ce priveste Deerhound-ul scotian, dresajul la domiciliu, poate dura mai mult decat in cazul altor rase. Trebuie sa fii rabdator si perseverent.
Deerhound-ul scotian este un catel relativ inactiv, dar care are totusi nevoie de exercitiu zilnic pentru a isi mentine statura impozanta. Acestia sunt o companie buna in timpul jogging-ului bucurandu-se de plimbarile lungi. Majoritatea oamenilor sunt surprinsi atunci cand catelusii lor activi din aceasta rasa se transforma intr-un adult lenes.
Deerhound-ul scotian se intelege foarte bine cu copiii mai mari atata timp cat se ia in consideratie inaltimea acestora si nivelul de energie pe care il prezinta in afara casei. Nu lasati un copil sa plimbe un Deerhound scotian; acesta nu va fi capabil sa il tina in frau in cazul in care va decide sa fuga. Fara exceptie, niciun catel nu ar trebui sa fie lasat in preajma unui copil singur.
Pentru a avea un caine sanatos, nu trebuie sa cumparam nici o data catelusi de la un crescator iresponsabil sau de la un astfel de magazine de animale. Cautati un crescator cu o reputatie buna ce va poate testa rasa catelului respectiv pentru a va asigura ca acesta nu este purtatorul unor boli genetice ce se pot transmite si catelusilor dumneavoastra.
Istoric
Originile Deerhound-ului scotian au fost pierdute in tinuturile muntoase. De-a lungul secolelor, acestia au fost recunoscuti asemenea unor caini lupi irlandezi, a unor ogari scotieni sau a unor catei de munte. Desi acestia erau folositi initial pentru vanarea lupilor iar apoi pentru vanarea cerbilor, in jurul secolului XVI, cainii Deerhound au fost folositi pentru vanarea caprioarelor. Cainii Deerhound erau apreciati in primul rand pentru curajul si demnitatea acestora. Un om nobil condamnat la moarte si-a putut cumpara viata cu un cadou format din caini de aceasta rasa. Astfel, doar un om nobil ar fi putut face un asemenea lucru, niciun om inferior unui conte englez nu ar fi putut cere rascumpararea unui Deerhound, ce era cunoscut asemenea cainelui roial al Scotiei.
Aceasta specie a suferit restrictii in privinta detinatorilor sai existand multe cazuri in care extinderea rasei putea fi infaptuita, mai ales in timpul colapsului Scotiei din 1945 ce a survenit in urma bataliei din Culloden in vremea rebeliunii Iacobite impotriva legilor engleze. Incepand cu anul 1769, dezvoltarea rasei a stagnat. Archibald si Duncan McNeill au depus eforturi enorme pentru a restabilii gloria speciei in anul 1820. Rasa a ajuns chiar si in America. Primul Deerhound scotian a fost inregistrat de clubul american Kennel numindu-se Bonnie Robin in anul 1886.
In timpul primului razboi mondial, specia a suferit un alt declin numeric atunci cand mai multe state din Scotia si Anglia au fost separate. Deerhound-ul scotian a devenit din nou o rasa rara bucurandu-se doar de o imagine statornica.
In zilele noastre, Deerhound-ul scotian este inca o specie neobisnuita, apreciata de cei ce iubesc ogarii sau de cei ce se bucura de o mostenire scotiana. Totusi, din ce in ce mai multi oameni incep sa invete despre aceasta rasa versatila si sa constate ca acest caine este exceptional. Astazi, Deerhound-ul scotian se afla pe pozitia 135 printre cele 155 de specii si de varietati ale acestora inregistrate de catre clubul Kennel american.
Personalitatea
Deerhound-ul scotian poate fi descris asemenea unui cavaler. Este gentil, insa puternic, sensibil si totusi curajos. Loial, devotat, silentios, demn si alert, acestea sunt cuvintele ce definesc cainele Deerhound. Este curajos in fata pericolului, insa niciodata agresiv.
Desigur, toate aceste caracteristici nu il definesc pur si simplu. Temperamentul sau este afectat de o multitudine de factori, incluzand trecutul genetic al acestuia, dresajul, socializarea. Catelusii ce beneficiaza de un tratament bun sunt jucausi si curiosi incercand sa se apropie de oameni si sa fie alaturi de ei. Alegeti catelusul de la jumatatea drumulu, nu neaparat pe cel ce isi intrece toti codescendentii sau pe cel ce se ascunde intr-un colt. Intotdeauna aveti grija sa cunoasteti macar unul dintre parintii acestuia, de obicei mama fiind cea potrivita pentru a ne asigura de un temperament bun cu care ne putem simti confortabil.
Cunoasterea fratilor sau a altor membri ai cainelui poate fi, de asemenea, de ajutor in evaluarea catelusului si in incercarea de a previzualiza comportamentul sau ca adult.
Asemenea tuturor cateilor, Deerhound-ul scotian are nevoie de a socializa si de a fi expus mai multor oameni, privelisti, sunete sau experiente inca de cand este mic. Socializarea ne poate asigura ca Deerhound-ul va fi la fel pe tot parcursul vietii sale. Implicarea sa intr-o clasa de gradinita poate fi un bun inceput. Vizitele regulate si plimbarea acestuia in parcuri aglomerate, in magazine ce permis accesul cu cainii sau cunoasterea vecinilor il va ajuta de asemenea sa isi dezvolte abilitatile sociale.
Sanatatea
In general, cainii Deerhound sunt sanatosi, dar ca toate celelalte specii, sunt inclinati spre a prezenta conditii clare ale sanatatii lor. Nu toti patrupezii Deerhound vor manifesta aceste boli, insa este important sa fim constienti de aceste posibilitati atunci cand luam in consideratie aceasta rasa.
Daca va cumparati un astfel de catelus, gasiti un crescator bun si dornic sa va arate istoricul medical al ambilor parinti. Acest istoric va poate dovedi daca un caine a fost testat si curatat de astfel de probleme. Pentru cateii Deerhound putem face verificari in privinta starii de sanatate a acestora in cadrul Fundatiei Ortopedice pentru animale pentru displazie de sold (cu rezultate bune sau foarte bune), displazie de umar, hipotiroidism si boala von Willebrand; de la universitatea Auburn ne putem interesa despre trombopatie; iar la Registrul Canin al Fundatiei pentru optica ne putem asigura ca ochii catelusului sunt normali. Va puteti confirma caracteristicile medicale ale catelului accesand pagina de internet a OFA .
Sensibilitatea la anestezii – Ogarii, incuzand Deerhound-ul scotian sunt sensibili la anestezii si la alte cateva substante ce i-ar putea conduce la moarte in cazul in care le sunt administrate anumite cantitati in mod regulat.
Aceasta sensibilitate este diminuata in cazul in care substantele sunt administrate unor caini cu o constructie masiva din aceasta rasa. O doza normala pentru un catel de talia Deerhound-ului scotian este in general prea mare pentru un catel precum acesta cu o constuctie atletica. Este important sa alegem un veterinar familiarizat cu sensibilitatea ogarilor in ceea ce priveste aceasta problema pentru a putea administra o doza potrivita cainelu tau. Daca nu puteti gasi un veterinar familiarizat cu aceste aspecte in orasul dumneavoastra, asigurati-va ca ii puneti in vedere aceasta sensibilitate a cainelui privitoare la anestezii si alte tipuri de substante.
Cardiomiopatia dilatata – Aceasta afectiune apare in momentul in care muschiul inimii devine foarte subtire nefiind capabil sa se mai contracte normal. Pentru ca inima trebuie sa funtioneze normal, devine mai mare pentru a putea face fata. Cainii ce sufera de aceasta afectiune prezinta un ritm cardiac anormal dand semne de slabiciune, pierdere a apetitului, pierdere in greutate, depresie, colaps, dificultati in respiratie, tuse si abdomen marit. Nu exista niciun remediu pentru aceasta afectiune, insa odihna, dieta si medicatia pot fi de folos pentru un timp.
Cistinuria – Aceasta boala genetic este cauzata de imposibilitatea organismului de a absorbi cistina, un amino acid ce trebuie reabsorbit de rinichi. Acest lucru conduce la aparitia pietrelor vezicii urinare ce poate cauza blocaje ale tractului urinar, in special la masculi. Afectiunea poate fi depistata prin intermediul unui test al urinei pentru a observa capacitatea de absorbtie a cistinei in cadrul Universitatii din Pensilvenia. Medicatia, dieta si operatia sunt optiuni ce pot fi de folos. Cainii ce mostenes aceasta boala nu ar trebui sa fie luati pentru crestere.
Osteosarcomul – In general, aceasta afectiune este specifica raselor mari fiind un cancer osos agresiv. Primul semn al acestei boli este schiopatatul, astfel incat cainele va avea nevoie de radiografii pentru a determina cauza imbolnavirii sale. Osteosarcomul se trateaza de obicei prin amputarea membrului sau cu ajutorul chimioterapiei.
Deficienta factorului VII – Aceasta deficienta cauzeaza hemoragii ce pot conduce la moartea animalului chiar daca pornesc de la rani minor sau operatii. Un test ADN ar fi solutia potrivita pentru a descoperi daca animalutul este purtator al acestei afectiuni. Aceasta anormalitate genetica este prezenta inca de la nastere si nu se schimba, intrucat testul ADN poate fi facut la orice varsta, pe parcursul intregii vieti a cainelui.
Balonarea gastrica – Balonarea, asa cum este numita in general, reprezinta o amenintare a vietii cainilor de talie mare, in special daca acestia sunt hraniti printr-o singura masa mare pe zi, mananca si beau repede cantitati mari de apa sau daca fac un efort mare imediat dupa masa. Balonarea apare atunci cand stomacul se umple cu aer iar apoi se deformeaza. Cainele nu poate ragai sau vomita pentru a scapa de aerul din stomac, asa ca trecerea sangelui catre inima este obstructionata. Presiunea sangelui scade iar patrupedul intra in soc. Fara inverventie medicala imediata, catelul poate muri. In cazul in care cainele dumneavoastra prezinta un abdomen umflat, luati in calcul aceasta afectiune. De asemenea, daca acesta saliveaza excesiv sau ragaie trebuie sa ne gandim la posibilitatea de a suferi de aceasta afeciune. Daca observati aceste semne, duceti cainele la veterinar cat mai repede posibil.
Alergiile – Alergiile sunt des intalnite in alimentatia cainilor. Exista trei tipuri principale de alergii: cele cauzate de alimente, cele ce se pot trata prin eliminarea radicala a unor alimente din dieta cainelui sau cele de contact ce apar in urma unor reactii ale unor substante topice la contactul cu asternuturi de pat, purici, sampoane de catei sau alte chimicale. Tratarea alergiilor de acest tip se face prin eliminarea cauzelor acesteia. Alergiile inhalatorii sunt cauzate de alergeni din aer precum polenul, praful sau mucegaiul. Cainii Deerhound sunt predispusi la alergiile de acest tip. Tratamentul variaza in functie de cauza alergiei si poate iclude restricii in dieta patrupedului, medicatie si chiar schimbari ale mediului in care acesta traieste. Medicatia potrivita alergiilor inhalatorii depinde de severitatea cu care se manifesta asupra catelului. Infectiile auriculare sunt unele dintre efectele comune ale acestor alergii.
Hipotiroidismul – Aceasta afectiune se manifesta prin scaderea considerabila a cantitatii de hormoni pe care glanda tiroida ar trebui sa o secrete. Unul dintre semnalmentele acestei afectiuni este reprezentat de infertilitatea cainelui.
Alte semne mai evidente ale acestei boli pot fi: obezitatea, lancezeala mintala, caderea pleoapelor, scaderea nivelului de energie si cicluri neregulate ale temperaturii. Blana devine aspra si fragila si incepe sa cada, in timp ce pielea acestuia devine dura si intunecata. Hipotiroidismul poate fi tratat prin medicatie zilnica ce trebuie continuata pe tot parcursul vietii patrupedului. Un catel ce primeste medicatia corespunzatoare zilnic poate trai o viata normala si fericita.
Ingrijirea Deerhound-ului
Deerhound-ul scotian este un patruped calm si linistit. Acestia se bucura de alergare sau de plimbari lungi, dar in principiu sunt mai degraba cuminti, decat neastamparati. Se bucura de orice joc ce implica urmarirea unor lucruri, insa nu trebuie sa va asteptati ca le va si aduce inapoi.
Deoarece sunt catei de talie mare, este important sa introducem catelusii in activitati gradual pentru a nu le distruge oasele si articulatiile. Catelusii Deerhound au nevoie de exercitii pe care sa le practice fara a purta lesa intr-o zona bine ingradita pentru a se putea dezvolta corespunzator. Trebuie sa le oferim o curte mare in asa fel incat sa poata iesi si alerga ori de cate ori isi doresc sa faca asta. Incepeti cu plimbari de cand au opt saptamani de viata iar apoi, cresteti distantele gradul pana la o mila sau chiar mai mult in jurul varstei de doisprezece saptamani. Incepand cu varsta de sase luni, acestia vor fi capabili si dornici de plimbari mult mai lungi. Cainii Deerhound trebuie sa implineasca varsta de doi ani inainte de a incepe orice fel de sarituri sau alergare. Trebuie sa evitam antrenamentele realizate pe suprafete dure pe cat mai mult posibil.
In interiorul casei, cainii Deerhound au nevoie de o camera speciala destinata nevoilor acestora, in care sa se poata juca, insa fara a provoca prea multe stricaciuni. Atunci cand nu sunteti in preajma sa pentru a-l supraveghea ingraditi-i libertatea de miscare cu ajutorul unei porti inalte pentru caini sau chiar cu ajutorul unei destinata protectiei bebelusilor. Tinerea acestor catei in captivitate pe o perioada prea lunga poate cauza distrugerea articulatiilor lor.
Deerhound-ul scotian nu este tocmai cea mai accesibila rasa in privinta dresajului, deoarece presupune foarte multa rabdare si intelegere. Cainii din aceasta rasa se bucura de atentia pe care o primesc atunci cand isi vad stapanii multumiti de comportamentul lor, dar cu toate acestea ei prefera sa faca ceea ce le place lor. Sunt sensibili si nu vor raspunde tratamentelor aspre. Stimularea pozitiva prin oferirea recompenselor aimentare si sub forma jocurilor reprezinta cea mai eficienta tehnica de dresaj a acestei rase, insa este importanta consecventa pentru a obtine rezultate optime. Alaturi de un dresor rabdator si cu simtul umorului, cateii vor avansa si vor deveni foarte ascultatori.
Dresarea cainilor Deerhound in lesa este mai mult decat necesara. Deerhound-ul scotian trebuie sa fie tinut in lesa in timpul plimbarilor pentru a evita reactiile sale instinctuale de a urmari orice animal mic ce se afla in miscare. Odata ce s-ar intampla acest lucru, nimic nu va mai conta pentru el in afara de obtinerea prazii pe care o doreste, indiferent de cate comenzi ii vei adresa.
Pe cat este de interesant sa vedem un patruped Deerhound in actiune, pe atat va fi de dureros daca il vom vedea ranit sau chiar omorat de animalul pe care il fugareste, sau daca va ajunge in fata unei masini ce il va accidenta mortal. Daca doriti sa il vedeti alergand si urmarindu-si prada, implicati-l in curse ce il vor ispiti in aceasta directie.
Hranirea
Pentru cateii Deerhound este recomandata o cantitate zilnica de 3 pana la 4 cupe de hrana uscata de inalta calitate, impartita in doua mese.
Luati aminte: cantitatea pe care cainele adult o mananca depinde de marimea, varsta, constructia, metabolismul si nivelul de activitate al acestuia. Cainii sunt diferiti unii de ceilalti, exact ca oamenii, asa ca nu au nevoie de aceeasi cantitate de mancare. Nu trebuie sa mai specificam ca un catel foarte activ va avea nevoie de mai multa mancare decat unul sedentar. Calitatea mancarii cainelui va face diferenta- cu cat este mai buna hrana acestuia, cu atat va fi mai usor pentru acesta sa manance fara a fi nevoie ca mancarea sa fie amestecata in bolul sau.
Vrei sa alegi o hrana de calitate pentru cainele tau? CLICK AICI !
Daca sunteti nesiguri in privinta greutatii catelului dumneavoastra, ii puteti face testul ochilor si cel cu ajutorul mainilor. Astfel, plasati-va mainile pe spatele patrupedului, apasati cu degetele de-a lungul coloanei vertebrale iar apoi orientati-le spre partea inferioara a corpului sau. Ar trebui sa puteti simti coastele acestuia fara a fi nevoiti sa apasati prea tare. Daca nu puteti face asta, catelul va avea nevoie de mai putina mancare, si mai multa miscare.
Pentru mai multe informatii privitoare la hranirea cateilor Deerhound puteti urmari sugestiile noastre in ceea ce priveste cumpararea mancarii corecte, hranirea catelusilor, dar si a adultilor.
Culoarea blanii si perierea acesteia
Blana groasa a Deerhound-ului scotian este lunga de 3-4 inci, aspra si sarmoasa fiind menita sa il protejeze in timpul in care acesta vaneaza alte animale din zonele muntoase ale Scotiei. Totusi, blana din zona capului, a abdomenului si a pieptului este destul de fina. Mici franjuri de par, insa nu suficiente cat sa poata fi numite blana, ii acopera membrele inferioare. Vremea afecteaza textura blanii cainelui iar in Statele Unite ale Americii, cainii Deerhound au blana asemenea unei mixtiuni intre o blana aspra si una matasoasa. Nerespectarea necesitatilor de ingrijire a blanii patrupedului Deerhound face blana sa devina lanoasa. Totusi, blana acestuia nu pastreaza murdaria la fel cum o face blana cu aspect aspru.
In mod normal, blana cainelui Deerhound este de culoare gri inchisa, conform standardelor acestei rase. O descriere privitoare la modul in care ar trebui sa arate aceasta rasa spune ca blana patrupedului poate fi inchisa la culoare, patata sau luminoasa, roscatie sau de culoarea nisipului rosu sau galben.
Ultimele trei culori sunt cele mai atractive atunci cand patrupedul are botul sau urechile negre. Majoritatea cateilor Deerhound au urmatoarele trei culori: gri, gri si gri. Odata la o vreme, putem observa nuante de alb in jurul pieptului sau al degetelor, insa cu cat este mai putin, cu atat este mai bine.
Deerhound-ul scotian isi pierde blana de-a lungul anului. Periati-i blana cu o perie de sarma o data sau de doua ori pe saptamana pentru a-i elimina parul pierdut, pentru a-i stimula circulatia si pentru a-i distribui de-a lungul pielii uleiurile sale naturale.
Intotdeauna periati-l in directia de crestere a firelor de par. Ultima oara periati-l cu pieptane de metal, cunoscut ca si pieptanul ogarilor, pentru a fi siguri ca nu ati omis blana incurcata. Puteti sa utilizati pieptanul chiar si pe abdomen, piept sau fata. Folosindu-va degetele usor, smulgeti orice fir de par de culoare deschisa din jurul urechilor, inainte ca acesta sa arate de culoarea unui negru catifelat.
Spalati-va catelul Deerhound de cate ori este nevoie pentru a-i elimina praful, mizeria sau mirosurilor. O baie ii va transforma blana, cel putin pentru un timp, intr-una catifelata, insa dupa cateva zile aceasta va reveni la aspectul sau initial. Pieptanandu-l regulat, nu va avea nevoie de bai dese, fiind suficiente cateva de-a lungul intregului an.
Un al tip de periaj de care patrupedul are nevoie, este cel al dintilor, insa este importanta si igiena unghiior. Spalati cainii Deerhound-ului macar de doua sau trei ori pe saptamana pentru a-i elimina tartrul sau bacteriile dezvoltate pe suprafata dintilor sai. Spalarea zilnica a dintilor catelului este chiar mai buna pentru a evita total infectiile gingivale sau respiratia urat mirositoare.
Taiati-i unghile regulat, in cazul in care patrupedul vostru nu le scurteaza in mod natural. Daca il puteti auzi scrijelind cu unghiile pe podea, inseamna ca acestea sunt prea lungi. Unghiile scurte si ingrijite pastreaza membrele cainelui in conditii bune si ne feresc de zgarieturi atunci cand, entuziasmat, va sari pe noi sa ne salute.
Urechile Deerhound-ului scotian flutura si atarna, asa ca ar trebui verificate si curatate saptamanal pentru a preveni infectarea acestora. Curatati usor urechia la exterior, doar in locurile pe care le puteti vedea, cu o discheta de bumbac imbibata intr-o solutie de curatare pe care vi-o recomanda veterinarul dumneavoatra. Niciodata nu folositi betisoare de urechi sau orice al obiect in canalul urechii, pentru ca acest lucru ii poate distruge urechile. Cainele Deerhound poate suferi de o infectie a urechii in cazul in care aceasta prezinta un miros urat, este rosie sau pare afectata in vreu fel sau daca acesta misca des din cap si se scarpina in zona urechilor.
Incepeti sa va obisnuiti Deerhound-ul scotian cu periatul si examinatul unor posibile probleme inca de cand este pui. Verificati-i frecvent labutele, deoarece acestea sunt sensibile si uitati-va in interiorul gurii si al urechilor lui. Tranformati perierea intr-o experienta pozitiva pentru acesta pe care o puteti recompensa si puteti lasa pe mai tarziu examenele veterinare usoare necesare unui caine de talia sa.
In timpul perierii verificati daca exista rani, iritatii sau semne ale vreunei infectii precum inrosirea pielii, sensibilitatea sau inflamarea sa, in urechi, in gura, nas, ochi si chiar pe labute. Ochii cainelui trebuie sa fie limpezi, fara urme de roseata sau scurgeri. Examinarea saptamanala va ajuta in prevenirea oricaror probleme de sanatate din timp.
Copiii si alte animale de companie
Deerhound-ul scotian se intelege bine cu copiii, dar nu poate fi tocmai genul de caine ce poate fi considerat un partener de joaca potrivit pentru acestia fiind destul de imprevizibil, si nu foarte receptiv in timpul jocurilor. Se potrivesc cel mai bine caselor in care se afla copii mai mari ce inteleg cum sa interactioneze cu cainii. Deerhound-ul scotian nu este tocmai potrivit pentru a fi impins, intepat de copilasi si va prefera, in general, sa se retraga in loc sa interactioneze cu ei. Marimea lor ii face, de asemenea, nepotriviti pentru convietuirea in preajma chiilor mici; ii pot dobori usor fara sa vrea.
Intotdeauna trebuie sa explicam copiilor cum sa se apropie si cum sa atinga patrupezii, insa fiind supravegheati la fiecare interactionare cu acestia pentru a preveni orice reactie a cainelui de a-i musca sau pentru a preveni actiunile copiilor de a-i trage de coada sau de urechi. Invatati-va copiii sa nu se apropie de caini in timp ce acestia dorm sau mananca si nii sa nu incerce sa le ascunda hrana. Niciun caine nu trebuie lasat nesupravegheat in preajma unui copil.
In timp ce cainele Deerhound invata sa traiasca in pace alaturi de catei de talie mai mica sau alaturi de pisici in interior, povestea se poate schimba brusc daca ii va observa in afara casei alergand.
Deerhound-ul Scotian este o rasă cu un farmec aparte, fiind recunoscut ca „Cainele roial al Scotiei” datorită eleganței și istoricului său nobil. Personal, după ce am avut ocazia să experimentez compania unui astfel de câine, pot spune că Deerhound-ul reușește să aducă un echilibru interesant între energia sa de atlet și calmul unui companion dedicat momentelor de odihnă. Este uimitor să observi modul în care se adaptează la diferite medii, având nevoie de spații mari pentru a-și consuma energia, însă reușește totodată să fie destul de liniștit în preajma oamenilor, chiar și într-un cadru domestic. Cred că această rasă poate îmbogăți viața de zi cu zi a unui stăpân care îi înțelege cu adevărat nevoile speciale, ducând la o relație profundă și plină de satisfacții.