Rezumat:
Mici, compacti si robusti, caini din rasa Beagle sunt o companie activa pentru copii, la fel si pentru adulti. Caninii din acesta rasa de caini sunt veseli si iubitori de distractie, dar fiind caini de vanatoare , ei pot fi, de asemenea, incapatanati necesitand rabdare si tehnici de dresaj creative.
Nasul acestora ii ghideaza in viata, si nu sunt mai fericiti decat cum sunt atunci cand urmaresc un miros interesant. Initial, Beagle-ul a fost crescut pentru a urmari prin miros prada mica, cum ar fi iepuri si iepuri de camp. Inca este folosit in acest scop in multe tari.
Caracteristicile rasei
Statistici despre rasa
Poze cu caini Beagle
Surse foto: pixabay.com, unsplash.com, pexels.com, stocksnap.io
Este dificil sa rezisti aparitiei unui Beagle cu ochii maro inchis sau caprui, cu o expresie blanda si rugatoare. Ei sunt fericiti, prietenosi si iubitori – caracteristici mai mult decat echilibrate de catre natura lor de caini de vanatoare, care ii face curiosi, determinati si concentrati asupra mancarii. Nu sunt caini care se scheauna, dar au trei vocalize distincte – latratul /maraitul, latratul cu urlete si un latrat mai usor (cel care se incadreaza intre latratul ce te scoate din minti si cel cu urlete). Acesta din urma, este de obicei auzit atunci cand cainii simt miros de prada sau cand cred ca este timpul sa-si trezeasca vecinii, chiar daca e 6 dimineata!
Fiind caini de haita, in general se inteleg bine cu alte animale si cu oamenii care sunt prietenii lor – crezand ca oricine poate fi noul lor prieten bun. Cel mai important lucru care trebuie retinut in legatura cu rasa, este acela ca ei se duc dupa miros. Nasul cainelui este cea mai importanta parte din anatomia corpului sau, iar capul ii este intotdeauna aplecat spre pamant, cautand o urma interesanta de urmarit. Cainii au aproximativ 220 de milioane de receptori pentru miros, comparativ cu cei 5 milioane de receptori umani pentru miros, care sunt nesemnificativi; acest lucru ii face foarte buni la urmarirea mirosului. Umoristul Dave Barry si-a descris odata cainele Beagle, ca fiind „un nas cu picioare”. S-ar putea sa fi vazut nasul unui caine in actiune, in aeroporturile din tara. In 1984, Departamentul de Agricultura al Statelor Unite a decis sa foloseasca cainii Beagle pentru a mirosi mancarea de contrabanda adusa in Statele Unite, la Aeroportul International din Los Angeles. Experimentul a fost un adevarat succes. Datorita faptului ca sunt caini mici , prietenosi si draguti, nu i-au intimidat pe oamenii carora le era frica de caini, si cu supra-puterea nasului lor, au putut fi antrenati sa identifice produse alimentare specifice in timp ce treceau si pe langa cei ce nu faceau contrabanda.
In zilele noastre, membrii Brigadei Beagle patruleaza zonele de ridicare a bagajelor la peste 20 de aeroporturi internationale si in alte locuri de intrare in Statele Unite. Desi s-au specializat pe alte domenii, cainii raman vanatori superbi de jocuri mici. Ferma Institutului National al Clubului Beagle gazduieste AKC (Clubul American pentru Canini) – care a aprobat probe de teren unde crescatorii care au grupuri de caini au ocazia sa-i testeze. Multe alte tari au activitati similare pentru cainii de vanatoare Beagle. Datorita marimii mici si temperamentului bland, cainii pot trai bine in apartament atata timp cat stapanii sunt dispusi sa-i plimbe de mai multe ori pe zi, indiferent de vremea de afara. Au nevoie de multa miscare, cam o ora pe zi, daca este posibil. Daca sunt lasati singuri si nu si-au facut miscarea zilnica, cainii pot deveni distrugatori.
Trasaturi
Cainii pot fi dificil de dresat acasa. Unii oameni spun ca poate dura pana la un an pana cand acestia sunt dresati. Antrenamentul este absolut necesar.
EI pot sa se plictiseasca daca sunt lasati prea mult timp singuri in casa. Daca sunt lasati intr-o curte, vor incepe sa-si gaseasca moduri prin a se amuza, de obicei prin a latra, a sapa sau prin incercarea de a iesi din curte. Cel mai frecvent motiv pentru care cainii din rasa Beagle sunt inapoiati la adaposturile de animale este, fie pentru ca stapanii lor, fie vecinii stapanilor s-au saturat sa-i auda cum latra. Trebuie sa fiti pregatiti sa lucrati cu cainele dumneavoastra la controlarea latratului excesiv.
Cainii Beagle sunt tinte pentru hoti, care i-ar fura si probabil, i-ar vinde la laboratoare de cercetare pentru a fi folositi in experimente. Supravegheati-va cainele cand acesta este afara si neaparat sa-i puneti microcip!
Fiind caini de vanatoare, ei vor fugi daca vor simti un miros interesant in aer. Nasul le controleaza creierul, si daca simt ceva interesant, nimic nu mai exista in lume pentru ei.
Desi sunt iubitori si blanzi, cainii Beagle pot avea un caracter independent si pot fi incapatanati. Dresajul de supunere este recomandat acestora, insa trebuie sa va asigurati ca instructorul intelege personalitatea lor de vanatori si ii favorizeaza folosind mancarea ca o recompensa (la care putini caini Beagle rezista).
Va amintiti cum faimosul personaj animat Snoopy, un caine din rasa Beagle, se ingrijora de bolul de mancare? Exemplarele din acesta rasa de caini sunt mancaciosi si se vor supraalimenta daca li se da ocazia. Trebuie sa li se monitorizeze cantitatea de mancare si, de asemenea, dulapioarele unde este mancare trebuie sa fie inchise, in caz contrar catelul va lua mancarea preferata. In legatura cu mancarea, patrupedul dumneavoastra isi va lua in serios bolul cu mancare. Trebuie sa va invatati copiii sa-l respecte in timp ce mananca, sa nu se apropie de el cand mananca si sa nu-l tachineze cu mancare.
Cainii nu sunt buni ca si caini de paza deoarece, de obicei, sunt prietenosi cu oricine intalnesc.
Istoria rasei Beagle
Originea cuvantului „beagle” este incerta. S-a crezut ca ar putea deriva din cuvantul francez “begueule”, care inseamna gat deschis, sau din cuvantul englezesc vechi “beag”, care inseamna mic. Altii cred ca ar putea proveni din cuvantul francez “beugler’, care inseamna a apartine, sau din cuvantul german “begele”, insemnand a certa. Istoria rasei este, de asemenea, incetosata, deoarece rasele pe care le stim in ziua de azi nu s-au dezvoltat pana in secolul XIX. Documente grecesti din anul 400 i.H. descriu unii caini asemanatori cu cei din rasa Beagle pe care romanii i-ar fi luat cu ei in Anglia si i-ar fi imperecheat cu alti caini de vanatoare locali.
William Cuceritorul a adus cainii Talbot (acum disparuti) in Anglia in timpul Cuceririi Normande din 1066. Acesti caini se cred a fi stramosii cainilor Beagle si a Ogarului de Vanatoare Englezesc. Cainii au devenit populari in Anglia foarte devreme in istoria lor. In timpul domniei lui Eduard al II-lea (1307-1327) si al lui Henry al VII-lea (1485-1509), cainii foarte mici, numiti Glove Beagle, erau foarte populari. Ei erau atat de mici incat puteau fi tinuti intr-o manusa. Exista si o mentiune despre Singing Beagles, numiti dupa sunetele vocii.
Elizabeta I (1533-1603) detinea grupuri de Pocket Beagles care cresteau in inaltime pana la 22 cm. Acesti caini erau reprezentati in picturi ca fiind caini cu picioare scurte si cu nasul ascutit. Erau folositi pentru vanatoare, dar foarte repede au decazut deoarece nu erau foarte rapizi.In anii 1700, vanatoarea de vulpi a devenit populara in Anglia, si rasa a decazut, fiind favorizati Ogarii de Vanatoare Englezesti. Daca fermierii din Anglia, Irlanda si Tara Galilor nu ar fi tinut grupuri de caini Beagle pentru vanatoarea de iepuri, rasa ar fi putut sa dispara la momentul respectiv. In mijlocul anilor 1800, preotul Phillip Honeywood a stabilit un grup de caini in Anglia, in Essex. Acesti caini sunt recunoscuti ca fiind stramosii rasei moderne de Beagle. Preotul Honeywood i-a crescut pentru competentele de vanatoare pe care le aveau, nu pentru frumusetea lor. Thomson Johnson, un englez, a fost responsabil pentru reproducerea cainilor, care erau atat atractivi, cat si buni vanatori. Cam in acelasi timp, crescatorii americani au inceput sa importe caini din Anglia, pentru a imbunatati aspectul cainilor lor. Multi dintre cainii importati din Anglia erau reprodusi astfel incat sa ajunga la inaltimea de 38-43 cm la nivelul umerilor, pentru a putea vana vulpi. Crescatorii americani au inceput sa-i reproduca incat sa fie mai mici, pentru a vana iepuri. Rasa Beagle „Patch” este una de interes, aceasta fiind creata de Willet Randall in New York, in jurul anului 1880. In prima faza a fost creata ca fiind alba cu pete mari colorate. Cainii din aceasta rasa au fost foarte populari in anii 1940 si 1950, pentru ca erau capabili sa fuga foarte repede.
Clubul American de Canini si primul club de specialitate Beagle, au fost fondate in 1884. In acelasi an, Clubul American de Canini a inceput sa inregistreze caini din aceasta rasa. In 1916, cinci membri ai Clubul National Beagle au achizitionat 508 acri de pamant in Virginia, in Vestul Loudoun-ului, cu scopul de a tine competitii pentru caini. Persoanele care au achizitionat acest teren, au format o corporatie numita Institutul Corporativ de Achizitie si Detinere de pamant, dupa care i-au schimbat numele in Institutul Fondator care mentine proprietatea pentru Clubul National Beagle, care, in zilele noastre este locul multor activitati ale Clubului.
Marimea
Clubul American de Canini recunoaste doua tipuri de Beagle. Tipul de 33 de cm este pentru cainii care nu depasesc 33 de cm in inaltime la umar, si tipul de 38 de cm care este pentru cainii care cresc de la 33 la 38 de cm inaltime la umar. Depinzand de inaltime, ei cantaresc de la 8 pana la 13 kg.
Personalitatea
Cainii sunt blanzi, draguti si distractivi.Va vor face sa radeti, dar acest lucru se va intampla atunci cand nu va vor face sa plangeti datorita comportamentului lor neastamparat. Persoanele care detin caini Beagle petrec mult timp gandindu-se la cum sa-i potoleasca pe catei, si de multe ori decurg la recompensarea acestora doar pentru a-i face sa se supuna, desi acest lucru este doar temporar. Precum oricare alt caine, acesta are nevoie si el de socializare timpurie, acesta trebuie sa interactioneze cu cat mai multe persoane diferite, trebuie sa fie expus la privelisti, sunete si diferite experiente; acest lucru este de dorit sa se intample cand sunt catelusi. Socializarea il va ajuta sa fie un caine dorit.
Sanatatea
Nu toti cainii Beagle vor avea una sau toate bolile acestea, dar este important sa le constientizam in cazul in care ne dorim un caine din aceasta rasa.
Boala discului intervertebral: Maduva spinarii este inconjurata de coloana vertebrala, iar intre oasele coloanei vertebrale sunt discurile intervertebrale care functioneaza ca amortizoare si permit miscarea normala a vertebrelor. Discurile sunt realizate din doua straturi, un strat fibros la exterior si un strat in interior asemanator cu un jeleu. Boala discului intervertebral apare atunci cand stratul interior se extinde in canalul spinal si impinge asupra maduvei spinarii. Compresia maduvei spinarii poate fi minima, provocand dureri de gat sau spate sau poate fi severa, determinand pierderea senzatiei, paralizia si lipsa controlului intestinal sau vezical. Deteriorarile produse de comprimarea coloanei vertebrale pot fi ireversibile. Tratamentul se bazeaza pe mai multi factori, printre care localizarea, severitatea si durata de timp care a trecut de la aparitia leziunii si pana la instaurarea tratamentului. Limitarea activitatii cainelui poate fi utila, dar, deseori, este nevoie de interventie chirurgicala pentru a se elibera presiunea existenta la nivelul maduvei spinarii. Operatia nu este intotdeauna de succes.
Displazia de sold: Aceasta este o conditie mostenita in care osul femural nu este fixat perfect in articulatia soldului. Unii caini prezinta durere si schiopatat pe unul sau pe ambele picioare din spate, dar altii nu prezinta semne exterioare de disconfort. (Screening-ul cu raze X este cel mai sigur mod de a diagnostica problema.) In orice caz, artrita se poate dezvolta odata cu imbatranirea cainelui. Cainii cu displazie de sold nu ar trebui sa fie reprodusi – deci, daca cumparati un catelus, cereti crescatorului o dovada prin care sa se demonstreze ca parintii catelusului au fost testati pentru displazie de sold si ca nu au probleme.
Protruzia glandei lacrimale (Cherry Eye – Ochi de cireasa): Aceasta este o conditie in care glanda de sub pleoapa a treia iese in afara si arata mai degraba ca o cireasa in coltul ochiului. S-ar putea ca veterinarul cainelui dumneavoastra sa fie nevoit sa indeparteze glanda.
Glaucomul: Aceasta este o boala dureroasa in care presiunea din ochi devine anormal de ridicata. Ochii produc si dreneaza constant un lichid numit umor apos – daca lichidul nu se scurge corect, presiunea din interiorul ochiului creste provocand leziuni ale nervului optic, ducand la pierderea vederii si la orbire. Exista doua tipuri de glaucom: glaucomul primar, care este glaucomul ereditar, si cel secundar, care este rezultatul unei inflamatii, tumori sau leziuni. Glaucomul afecteaza in general mai intai un ochi, care va fi rosu, inlacrimat, cu strabism si dureros. Pupila dilatata nu va reactiona la lumina, iar partea din fata a ochiului va avea o culoare albicioasa sau va prezenta o nebulozitate aproape albastra. Pierderea vederii si, eventual orbirea, vor rezulta uneori, chiar si cand catelusul este sub tratament (operatie sau medicatie, in functie de caz).
Atrofia retiniana progresiva (PRA): Aceasta este o tulburare degenerativa a ochiului care, in cele din urma, cauzeaza orbirea datorita distrugerii fotoreceptorilor din spatele ochiului. PRA poate fi detectabila cu ani inainte ca cainele sa prezinte orice semne de orbire. Din fericire, cainii isi pot folosi celelalte simturi pentru a compensa orbirea, astfel incat un caine orb poate trai o viata deplina si fericita. Pentru a nu le ingreuna viata, este bine sa nu aveti un obicei in a muta mobila din casa. Crescatorii respectabili duc cainii anual la control oftalmologic si nu reproduc caini care au aceasta boala.
Distichimia: Aceasta afectiune survine atunci cand un rand suplimentar de gene (cunoscut ca distichiaza) creste pe glanda umeda din ochiul cainelui si se extinde de-a lungul marginii pleoapei. Acest lucru irita ochiul si se poate observa cum catelusul isi va freca ochii. Distichiaza este tratata chirurgical prin inghetarea cu azot lichid a genelor care sunt crescute in exces, dupa care acestea se indeparteaza. Acest tip de interventie chirurgicala se numeste crioepilare si se face sub anestezie generala.
Epilepsia: Aceasta este o afectiune neurologica care este adesea, dar nu intotdeauna, mostenita. Epilepsia poate provoca convulsii usoare sau severe care se pot manifesta ca un comportament neobisnuit (cum ar fi alergarea frenetica, ca si cum catelul ar fi urmarit) sau chiar prin cadere, membre rigide si pierderea cunostintei. Convulsiile sunt infricosatoare de vazut, dar prognoza pe termen lung pentru cainii cu epilepsie idiopatica este, in general, foarte buna. Este important sa va duceti cainele la medicul veterinar pentru un diagnostic corect (mai ales pentru ca convulsiile pot avea si alte cauze) si un tratament adecvat.
Hipotiroidismul: Hipotiroidismul este o tulburare a glandei tiroide. Se crede ca ar fi responsabil pentru afectiuni cum ar fi epilepsia, alopecia (pierderea parului), obezitatea, letargia, hiperpigmentarea, piodermia si alte afectiuni ale pielii. Hipotiroidismul este tratat cu medicatie si printr-o dieta specifica.
Nanismul: Este o conditie in care cainele este mai mic decat ar trebui sa fie in mod normal. Aceasta conditie poate sau nu sa fie insotita de alte anomalii fizice, cum ar fi picioarele extrem de scurte.
Sindromul Beagle Chinezesc (CBS): Acest sindrom este o afectiune caracterizata printr-un craniu lat si ochi alungiti. Din alte privinte, cainele creste normal, insa destul de des, cainii cu CBS au probleme cardiace si anomalii ale degetelor de la picioare.
Luxatia patelara: Este o problema comuna la cainii mici. Aceasta se datoreaza faptului ca rotula, care are doua parti de care este atasata – femurul (osul coapsei) si tibia – nu este aliniata corespunzator. Acest lucru provoaca o schiopatare a piciorului sau un mers anormal, ca si o saritura sau o topaiala. Este o afectiune existenta la nastere, desi dezalinierea sau luxatia nu apar intotdeauna in acel moment, ci mult mai tarziu. Frecarea cauzata de luxatia patelara poate duce la artrita, o boala degenerativa articulara. Exista patru grade de luxatie patelara, variind de la gradul I, o luxatie ocazionala care provoaca o schiopatare temporara, pana la gradul IV, in care intoarcerea tibiei este severa, iar patela nu poate fi realiniata manual. Acest lucru ii confera cainelui un aspect de picioare strambe, cracanate. Gradele severe de luxatie patelara pot necesita interventii chirurgicale.
Daca cumparati un catelus, gasiti un crescator bun care va va arata actele privind starea de sanatate a ambilor parinti ai catelului. Autorizatiile de sanatate demonstreaza faptul caun caine a fost testat pentru o anumita conditie medicala. In cazul cainilor Beagle, trebuie sa va asteptati sa primiti autorizatii de sanatate de la Fundatia Ortopedica pentru Animale (OFA) pentru displazia soldului, displazia cotului, hipotiroidism si pentru boala lui von Willebrand; de la Universitatea Auburn pentru trombopatie; si de la Registrul Fundatiei pentru Ochii Cainilor (CERF) un act care certifica faptul ca ochii cainelui sunt normali. Puteti confirma autorizatiile de sanatate prin verificarea site-ului OFA (offa.org)
Ingrijirea
O curte imprejmuita este o necesitate pentru un caine de vanatoare care fuge dupa orice miros. Cand sunteti afara, Beagle-ul dumneavoastra ar trebui sa fie tinut in lesa in zonele nelimitate sau sa fie supravegheat. El este un ratacitor prin natura, asa ca, in cazul in care scapa trebuie sa va asigurati ca este microcipat si ca poarta la gat un pandativ gravat cu datele de identificare, astfel incat sa va poata fi restituit. Unii oameni prefera sa foloseasca un gard electronic subteran, dar acest tip de incinta nu impiedica alte animale sa intre in curte. In plus, daca ii place un miros suficient de mult, va fi mai mult decat dispus sa riste un soc electric doar pentru a urmari mirosul. La fel ca toti cainii, cainilor din aceasta rasa le este benefic dresajul de supunere . Tehnicile de dresaj pozitive functioneaza cel mai bine deoarece Beagle-ul se va supara atunci cand este tratat aspru.
Majoritatea sunt mai mult decat fericiti sa faca ceva pentru o recompensa delicioasa. Cainii adolescenti sunt plini de energie si au nevoie de o multime de oportunitati pentru a o consuma. Acestora le place sa mearga la plimbare cu familia lor sau, chiar mai mult, sa alerge pe un camp pentru a vana iepuri (nu se recomanda acest lucru daca nu v-ati pregatit cainele dinainte astfel incat sa se intoarca la dumneavoastra). Beagle-ul se va bucura sa faca jogging impreuna cu dumneavoastra, dar pentru acest lucru trebuie sa asteptati pana cand a implinit varsta de 18 luni. Cand este matur, cainele poate deveni destul de lenes, fiind bucuros daca sta toata ziua in casa, se va ridica doar pentru a manca si posibil pentru a-si scarpina urechile. Deoarece aceasta este o rasa predispusa la obezitate , incercati sa nu permiteti acest lucru.
Hranirea
Cantitate zilnica recomandata: 3/4 pana la 1,5 cani de alimente uscate de inalta calitate, impartite in doua mese. Cantitatea de mancare pentru un caine adult va depinde de marimea, varsta, constructia, metabolismul si nivelul de activitate al acestuia. Cainii sunt diferiti, la fel ca si oamenii, si nu toti au nevoie de aceeasi cantitate de hrana. Este aproape de la sine inteles caun caine extrem de activ va avea nevoie de mai multa mancare decat un caine care sta toata ziua pe canapea. Calitatea hranei pentru caini pe care o cumparati face, de asemenea, o diferenta – cu cat mancarea pentru caini este mai buna calitativ, cu atat cainele isi va lua toti nutrientii necesari.
Beagle-ul este un hot atunci cand vine vorba de mancare, acesta urmarind orice sursa de mancare pe care o va lua daca are ocazia. Trebuie sa va mentineti cainele in forma buna, masurandu-i mancarea si hranindu-l de doua ori pe zi, in loc sa-i lasati mereu mancarea la indemana. Daca nu sunteti sigur de faptul ca, cainele dumneavoastra este supraponderal, testati-l. Mai intai, uitati-va la el. Ar trebui sa-i puteti vedea talia. Apoi, puneti-va mainile pe spatele lui, puneti degetele de-a lungul coloanei vertebrale, indreptate in jos. Ar trebui sa fiti capabil sa-i simtiti coastele, dar sa nu i le vedeti, fara sa trebuiasca sa apasati tare. Daca nu-i simtiti coastele, inseamna ca are nevoie de mai putina hrana si de mai mult exercitiu. De asemenea, trebuie sa-i reduceti cantitatea de recompense. Beagle-ul dumneavoastra va fi la fel de fericit si daca va obtine o recompensa mai mica.
Culoarea si ingrijirea blanii
Standardul rasei spune ca orice culoare a acestora este acceptabila. Cea mai des intalnita culoare este tricolorul, cu o parte neagra (zona din spate), picioarele, pieptul si burta de culoare alba, la fel si varful cozii, iar capul de culoare cafenie-rosiatica, la fel si in jurul spatelui. Cea de-a doua cel mai des intalnita combinatie de culori este rosu si alb intr-un model irlandez de pete pe fata, gat, picioare si varful cozii. Indiferent de culoarea lor, cainii au de obicei varful cozii alb, astfel incat vanatorii ii pot vedea cand vaneaza in iarba inalta. Beagle-ul are un strat dublu de blana, dens si rezistent la ploaie. Acesta ar trebui sa fie periat cu o perie pentru par mediu sau cu o manusa de hun (manusa de cauciuc cu nuburi pe zona palmei), cel putin o data pe saptamana, pentru a indeparta parul mort si pentru a incuraja o noua crestere a parului. Beagle-ul naparleste , dar pentru ca parul este scurt, acest lucru nu este prea vizibil. Blana cainilor din aceasta rasa are tendinta de a deveni mai groasa in timpul iernii, asa ca vor naparli mai mult primavara. Sunt caini curati (cu exceptia cazului in care, desigur, au gasit ceva atragator in care sa se rostogoleasca) si, in general, nu necesita bai frecvente.
Din moment ce sunt caini care au urechile lasate, aerul nu circula bine in urechi, in acest mod putand fi predispusi la infectii. Verificati-le urechile cel putin la fiecare doua saptamani pentru a putea observa daca exista semne de infectie sau acumulare de ceara. Verificati-le, de asemenea, iar daca observati ca Beagle-ul isi scutura foarte mult capul sau daca se scarpina in urechi. Nu lasati niciodata sa intre apa sau ulei in urechi. Periati dintii catelusului de cel putin doua sau trei ori pe saptamana pentru a elimina acumularea de tartru si bacteriile care se ascund in interiorul acestuia. Periajul zilnic este mai benefic daca vreti sa preveniti o posibila boala a gingiilor si o respiratie urata. Unghiile trebuie taiate o data sau de doua ori pe luna, astfel prevenindu-se ranirea cu acestea in cazul in care se rod cand cainele face miscare. Daca puteti auzi unghiile facand un zgomot cand ating podeaua, atunci inseamna ca sunt prea lungi. Unghiile de la picioare au in ele vase de sange si daca le taiati prea scurt puteti provoca sangerari – iar cainele dumneavoastra poate sa nu mai colaboreze data viitoare cand o sa doriti sa-i taiati unghiile.
Deci, daca nu aveti experienta in a taia unghiile, cereti-i unui veterinar sa va dea unele sfaturi. Obisnuiti-va catelusul de cand este mic cu perierea si examinarea. Manipulati frecvent labutele catelusului pentru a observa posibile nereguli – cainii sunt sensibili cand vine vorba de picioarele lor. Recompensati-l ori de cate ori ii faceti o examinare si laudati-l, iar in acest fel cand va deveni adult va fi mai usor sa-l examinati sau sa-l duceti la medicul veterinar.In timpul ingrijirii, verificati daca pe piele exista leziuni, eruptii cutanate sau semne de infectie, cum ar fi roseata, sensibilitate sau inflamatie pe piele, pe nas, pe gura, pe ochi si pe picioare. Ochii trebuie sa fie limpezi, fara roseata sau scurgeri. Un examen saptamanal atent va va ajuta sa identificati problemele potentiale de sanatate mai devreme.
Interactiunea cu copiii si cu alte animale de companie
Cainii din aceasta rasa se ataseaza de toti membrii din familie, in special de copii. Cu toate acestea, ei pot fi galagiosi si nedisciplinati atunci cand se joaca, deci trebuie sa-i supravegheati in mod corespunzator cand se joaca cu copii foarte mici.In plus, acestia tind sa ia diferite lucruri in gura pentru a se juca si pot lua inclusiv mana copilului in joaca. Ei fac acest lucru in joaca, dar pot fi instruiti sa nu-l faca. Ca si in cazul fiecarei rase, trebuie sa ii invatati pe copii cum sa se apropie si cum sa atinga cainii, supraveghindu-le orice interactiune. Invatati copilul sa nu se apropie niciodata de caine in timp ce acesta mananca sau doarme, si nici sa incerce sa-i ia mancarea. Nici un caine, oricat de prietenos ar fi, nu ar trebui sa ramana nesupravegheat atunci cand este cu un copil. Beagle-ul se bucura de companie si nu-i place sa ramana singur, si chiar si un alt caine sau o pisica il va ajuta la satisfacerea nevoilor de a avea companie.
